„Uneori simt că am literele impregnate-n piele și toate poveștile viețuiesc înăuntrul meu. Scrisul și cărțile sunt parte din mine, iar eu fără el nu sunt nimic din ceea ce pot fi”, mărturisește sincer și emoționată Camelia Cavadia, autoare ce va debuta în această primăvară cu romanul „Vina”, publicat de Editura Trei.
„Un debut surprinzător prin precizia arhitecturii narative și siguranța rotirii caruselului cu multe și subtile relații psihologice. În plus, îmbucurător prin opțiunea preponderent morală, într-o vreme dominată de anarhie, relativism și etică în răspăr”, precizează criticul literar Dan C. Mihăilescu.
Camelia Cavadia este PR Manager la Antena 1 și este legată pentru totdeauna de marea ei iubire: cărțile. Cami, așa cum o știe mai toată lumea, a fost inițial un cititor avid, apoi a început să recomande romane prietenilor și cunoștințelor, iar în urmă cu mai bine de un an a pus bazele blogului carticusuflet.ro, unde s-a înconjurat de o comunitate la fel de îndrăgostită de citit precum ea. Dintotdeauna însă a simțit că o parte din ea vrea să le transmită și celorlalți propriile povești.
„De cînd mă știu am vrut să devin scriitoare. PR de meserie, am scris poveștile altora, dar mi-am dat seama că am înăuntrul meu propriile povești care mă așteaptă să le dau viață. Tot ceea ce am făcut până acum a roit în jurul cuvintelor. Prin prisma meseriei mele, am scris sute de comunicate, am luat zeci de interviuri, m-am trezit cu zeci de fraze construite-n cap și am adormit cu altele bâzâindu-mi în ureche. Am hotărît ca e timpul să-mi urmez visul și să devin ceea ce m-am simtit mereu”, continuă Cami.
Romanul „Vina” este, așa cum spune însăși autoarea, despre viață. Mai precis, despre viața lui Tomas H., un bărbat care a avut la un moment dat tot ce și-a dorit. Este, așa cum îl descrie criticul Dan C. Mihăilescu, „un roman despre povara fericirii (chiar așa) și chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe (mai precis: prin isteria ucigătoare a geloziei) – iubirea curată, armonia conjugală, farmecul divin al copilăriei și nobila condiție de părinte”.
