Urmărește A1 pe DiscoverCum ati descrie experienta dumneavoastra cu Simfonia concertanta pentru violoncel de George Enescu?
Este o piesa foarte interesanta si complexa. Aproape de sufletul meu este melancolia pe care Enescu a imprimat-o lucrarii, aceasta emotie adanca ce se manifesta de exemplu in deschidere, iar in sectiunea de mijloc exista niste pasaje superbe care vin din suflet si vorbesc sufletului. Orchestra are un rol foarte important, exista cateva momente rapsodice foarte capricioase, in care orchestra si violoncelul au o relatie foarte jucausa.
Per ansamblu, cred ca in lucrare se regasesc fatete multiple ale personalitatii muzicale enesciene. Si este o mare placere sa pot canta aceasta Simfonie concertanta pentru violoncel, o piesa nu atat de des intalnita pe afisele concertelor, ceea ce este trist, fiind ca repertoriul pentru violoncel nu este foarte mare, iar o lucrare de o asemenea complexitate merita sa fie ascultata mai des decat se intampla.
Daca ati avea ocazia sa calatoriti in trecut si sa-l intalniti pe George Enescu, ce ati dori sa afl ati de la el?
Cred ca ceea ce ma fascineaza cel mai mult la el este cat de prodigioase au fost talentele sale. A compus prima lucrare la sase sau sapte ani, a fost un fel de Mozart al timpurilor in care a trait. Apoi faptul ca a compus, a predat, a avut o cariera solistica - era un talentat violonist, l-a format pe Yehudi Menuhin - toate aceste lucruri arata si incurajeaza ideea ca trebuie sa te dezvolti pe cat mai multe planuri si, ca muzician, trebuie sa fii interesat de cat mai multe domenii, cu atat mai mult cu cat traim intr-o epoca dominata de atatea moduri de a-ti largi orizontul. Trebuie doar sa ai pasiunea si rabdarea sa te adancesti in toate acestea.
Enescu, desi a trait intr-un secol in care totul dura mai mult, era atat de dezvoltat intelectual. Asa ca in zilele noastre, cand toate informatiile se afla la un click distanta, este cu atat mai usor sa aprofundezi unele cunostinte, daca ai pasiunea necesara. Intrebarea pe care i-as pune-o lui Enescu, daca l-as putea intalni, ar ficum de a reusit sa le faca pe toate - compozitie, interpretare, dirijat, activitate pedagogica... Care era telul sau suprem in calitate de muzician si artist. Si aceste elemente folclorice din muzica sa sunt de asemenea importante. M-am nascut in Coreea de Nord si l-am avut ca profesor, intre altii, pe Giuseppe Sinopoli, care ma sfatuia sa nu pierd aceasta mostenire spirituala care se manifesta in folclorul tarii mele natale. Asta iti imbogateste foarte mult interpretarea unor piese clasice. Asa ca a intalni un compozitor ca Enescu, un compozitor care a adus propriul fond cultural in muzica clasica, este foarte fascinant. Mi-ar placea sa am posibilitatea de a calatori in timp pentru a-l intalni pe Enescu.
Citeste tot articolul in Jurnalul
FOTO: Jurnalul
