Povestea filmului "O noapte furtunoasă", pelicula sa de debut, cenzurata, de către staliniști, cu foarfeca. Maestrul este "cel mai longeviv actor aflat, încă, pe scenă".
Mai 1941, București. Cel de-al doilea Război Mondial mușcă din Europa. Jean Georgescu, marele Jean Georgescu, regizorul, a fugit din Franța pentru a se adăposti de urgie deși, nici în România nu-i rost de pace, dimpotrivă. A fost contemporan cu Caragiale, respiră doar pentru opera lui "Nenea Iancu". Vrea să turneze un film după "O noapte furtunoasă", capodopera Maestrului. Prin mai 1941, face vorbele. E război, nimănui nu-i prea arde de tras cadre. Dar Georgescu știe că se va face. Pleacă prin mahalale, scormonește prin anticariate: găsește lămpi zămislite pe la cumpăna dintre secole, manșete de cauciuc, mănuși făra degete, chiar și un tramvai cu cai. Tot dichisul vremurilor.
La început de 1942 se primește ok-ul. Alexandru Giugaru, viitor Artist Emerit, e pe listă. Florica Demion, cea care avea să se stingă de timpuriu, e Zița. Ștefan Iordănescu - Bruno dă viață lui Nae Ipingescu. Pe afiș apar și doi actrori tineri: George Demetru și, în rolul lui Rică Venturiano, Radu Beligan. E primul pas al actorului de 24 de ani în film.
29.407 de metri de peliculă din care se păstrează 1.912
Întâiul tur de manivelă e dat pe 12 ianuarie 1942. Bucureștiul e sub stare de asediu, dictatură militară, război plin. Totul e camuflat, așa că studioul este, de fapt, o încăpere de 18 m x 11 m, destinată, inițial, înregistrărilor muzicale. Aici se desfășoară totul. Când acțiunea are nevoie de două decoruri diferite, se trage în primul, se merge cu faza până în buza sa, se oprește, se construiește celălalt și se merge mai departe. Aranjamentele sunt ale lui Ștefan Norris, un polonez refugiat din calea hitleriștilor, la cameră e Gerard Perrin, de la Victor Hugo de acasă. Beligan cel tânăr nu are probleme în a se adapta. Georgescu e tipicar, dorește ca totul să iasă mai ceva ca la carte, la propriu și la figurat. Se trag 29.407 de metri de peliculă negativă, numai filmări interioare. Directorul Oficiului Național al Cinematografiei, I. I. Cantacuzino, e partizanul proiectului, ajută cu tot ce poate.
Filmările durează 81 de zile. Designul costumelor este inspirat din crochiurile marelui grafician Aurel Jiquidi, costul peliculei ajunge la 11.000.000 de lei. Premiera are loc la Cinematorgraful "ARO", pe 22 martie 1943. Filmul e bine primit de public. Mulți consideră, și astăzi, opera ca fiind cea mai fidelă oglindă a vremurilor lui Caragiale.
10 ani mai târziu, staliniștii intră în film cu foarfeca. Din 2.026 metri ciuntesc până rămân 1.912. Georgescu, cu origini chiabure, e trecut pe linie moartă, toți specialiștii străini care au lucrat la film sunt dați uitării, interziși.
Duminică, după 70 de ani de activitate, Maestrul Radu Beligan va intra în Cartea Recordurilor drept "cel mai longeviv actor aflat, încă, în activitate"...
