Alexandru Ion se pregateste pentru cel mai nou supershow Antena 1: “Totul e permis”

Urmărește A1 pe Discover

Esti prezentatorul show-ului “Totul e permis”, care incepe pe 2 octombrie, la Antena 1. Care-i atmosfera pe platourile de filmare? Care-s cele mai amuzante probe, dar cele mai dificile?

E o atmosfera destinsa si plina de rasete zgomotoase si oameni care zambesc larg. Ceea ce e exact pe directia emisiunii. Planul inclinat castiga cu brio atat titlul pentru cea mai amuzanta proba, cat si pentru cea mai dificila. Chiar si celor care performeaza le este greu sa se abtina de la rasete. Trupa de show este o alta proba foarte amuzanta. Ii transforma pe invitati in rock-star-uri si ii invita sa cante la instrumente imaginare.

Daca ai fi fost concurent in acest show, de care dintre probe ai fi fugit?

Cred ca as fi fugit cel mai tare de probele in care trebuie sa se cante. Cum e Serenada, de exemplu. Nu-s tocmai confortabil cu cantatul si planuiesc sa rezolv asta cat mai curand. In rest, cred ca mi-ar placea teribil de tare sa iau parte la oricare dintre probele din emisiune.

Au existat incidente, accidente, evenimente neprevazute la filmari?

Incidente, nici vorba. La accidente a dat Marius Manole tonul atunci cand si-a ciobit un dinte cu microfonul de la Trupa de show. Si-asta s-a intamplat doar pentru ca emisiunea functioneaza ca o infuzie de energie si buna dispozitie. Si nu, Marius nu are nici un frate stomatolog, cum a aparut in presa.

Visai de mic sa devii actor. Care ti-au fost modelele in materie, care erau actorii la care te uitai ca la niste zei?

Cred cu tarie in importanta modelelor si in rolul mentoratului, dar n-as putea sa izolez o persoana despre care sa spun ca mi-a fost model. Am crescut in Alexandria si nu am avut contact cu teatrul profesionist, live, pana in clasa a zecea. Vedeam actori doar in filme sau in spectacole de teatru filmate. Cred ca asta a avut o contributie majora la faptul ca nu am avut modele. Mi-a luat ceva pana sa inteleg ca actoria e o meserie reala care chiar poate fi practicata, si ca oamenii aia din filme exista cu adevarat. Initial imi doream sa fiu actor asa cum isi doresc copiii sa se faca aviatori. Acum sunt fascinat de o multime de actori, actrite sau practicieni din domeniul teatrului si filmului si incerc sa “fur” tot ce e mai bun de la acesti oameni atunci cand intru in contact cu ei.

Dupa liceu, la Alexandria, ai infiintat Festivalul de Teatru Tanar Ideo Ideis. Mai exista? Daca da, te implici in continuare in desfasurarea lui? In ce perioada a anului se tine?

Exista si ma bucur sa pot spune ca exista bine. Ma ocup in continuare de organizarea festivalului impreuna cu o echipa absolut senzationala ce reuneste, pe perioada desfasurarii propriu-zise, peste 100 de oameni. In timp, festivalul s-a conturat intr-un proces solid de educatie alternativa prin teatru si are toate caracteristicile unui real fenomen. Editia de anul acesta (a opta) s-a desfasurat intre 8 si 16 august si a reunit peste 200 de tineri din toata tara care au luat parte la atelierele, serile de mentorat, spectacolele si masterclass-urile Ideo Ideis. Presedintele de onoare al festivalului este Marcel Iures si ne bucuram de sustinerea activa a unor oameni ca Marius Manole, Catalin Stefanescu, Andi Vasluianu, Medeea Marinescu, Vlad Zamfirescu si multi altii. De curand, am lansat un proiect ce vine ca o continuare la Ideo Ideis. Se numeste Alternopedia, se intampla in Bucuresti si are ca obiective dezlantuirea potentialului creativ si explorarea personala prin tehnici teatrale. Practic, sunt niste ateliere la care poate lua parte orice persoana de peste 14 ani, care vrea sa se cunoasca mai bine si, de ce nu, sa se (re)descopere.

Esti de meserie actor. In ce piese joci la ora actuala?

In prezent pot fi vazut in “Ingeri in America” la Teatrul Metropolis, “Familia Tot” si “Furtuna” la Centrul Cultural pentru Unesco Nicolae Balcescu si in “Dom Juan” la ArCuB. Toate aceste spectacole sunt realizate de Victor Ioan Frunza impreuna cu o echipa minunata de tineri actori. Mi-am petrecut cu ei ultimii trei ani si a fost unul dintre cele mai profunde si revelatoare procese de invatare prin care am trecut. Ne pregatim de plecarea intr-un turneu in Ungaria cu spectacolul “Familia Tot”. Urmeaza sa jucam la Gyula si la unul dintre cele mai importante teatre din Budapesta – Katona Joseph.

Ai aparut si in multe reclame publicitare. La ce produse ai facut reclama? La ce anume nu ai accepta niciodata sa faci reclama?

Am aparut in reclame la “cele obisnuite” – banci, telefonie mobile, publicatii etc. Au fost aparitii izolate; nu am fost imaginea unui anumit brand. E o diferenta sensibila intre a fi actor intr-un spot publicitar si a fi imaginea unui brand. Cred ca atunci cand devii imaginea a ceva e important sa te indentifici intr-o oarecare masura cu produsul respectiv si sa crezi in valorile si aspectele pe care le promovezi. Cred ca “niciodata” este un termen partial incompatibil cu natura fiintei umane, asa ca m-as feri sa spun ca nu voi face “niciodata” reclama la lucrul X. Pot spune, insa, ca m-as bucura sa am ocazia sa promovez lucruri/proiecte valoroase in care sa cred si sa-mi doresc sa ajunga la cat mai multi oameni.

Pe internet exista o filmare cu tine, imitandu-l pe Mircea Badea. E greu de imitat Mircea? De ce ai facut-o?

Nu ma consider un bun imitator. Si nici nu sunt. Cred ca “succesul” acelui spot a fost datorat contextului, iar asemanarea dintre noi provine dintr-un tip de combustie interioara similara. Poate ca a ajutat putin si o oaresce asemanare fizica. Clipul respectiv e facut in 2009 (eram anul 3 la actorie pe-atunci si ma bucuram de orice job) si recunosc faptul ca a primit mai multa atentie decat mi-as fi dorit. M-am raportat la acel clip ca la oricare altul fara sa intrezaresc impactul pe care l-a avut. Sunt eminamente apolitic si-au fost multe momente in care mi-am dorit sa nu fiu prins in mijlocul controversei respective. E ceva ce apartine de trecut si m-as bucura sa ramana in felul asta.

Spui ca esti workaholic. Care-I recordul tau in materie de munca neintrerupta?

Nu am cuantificat niciodata orele de munca si nici nu mi-am propus sa dobor vreun record in domeniu. Incerc, pe cat posibil, sa fac ceea ce-mi propun si nu ma dau in laturi sa investesc oricat timp e nevoie in asta. Cand pasiunea coincide cu munca, e ideal. Am formidabilul noroc sa profesez in domenii care imi plac foarte tare, asa ca munca e un proces placut si plin de satisfactii, de cele mai multe ori. Si tendinta e sa nu te opresti din a face lucruri placute. Acum ceva vreme am avut revelatia faptului ca am reusit sa fac ceva ce i-am spus mamei mele atunci cand m-a intrebat de ce vreau sa dau la actorie. Si anume ca imi doresc sa ma trezesc dimineata cu chef si nerabdare pentru ceea ce urmeaza in timpul zilei.

Apropo de ”Totul e permis”, ce ti-ai dori tu cu ardoare, dar nu-ti poti permite?

Depinde daca ne referim la impedimentele materiale sau la cele de spatiu/timp. Am o lista intreaga de lucruri pe care mi le doresc cu ardoare. Nu e o metafora, chiar am o lista scrisa. O mica selectie ar include: sa vad toate cele 194 de tari ale lumii, sa calatoresc in spatiu, sa citesc toate cartile din lista “de citit”, sa vad toate spectacolele din repertoriul Cirque du Soleil, sa escaladez un munte, sa fac regie de teatru, sa invat sa cat la saxofon… Mai sunt si altele pe care n-ar fi bine sa le spun aici, din considerente de decenta. Asta e momentul ala in care m-ai fi auzit razand daca faceam interviul asta fata in fata.

Ce-ti permiti sa faci cel mai des?

Intrebarea sufera acelasi amendament ca cea de mai sus. Depinde la ce ne referim. In principiu, lucruri care sa ma ajute sa functionez si sa-mi provoace stari de bine.

De ce ar trebui sa ma uit, din 2 octombrie, la “Totul e permis”?

Pentru ca iti garantez ca o sa te doara pometii la sfarsitul emisiunii, de la atata ras. Si pentru ca reuneste un numar impresionant de oameni interesanti care vor putea fi vazuti in situatii foarte diferite de cele in care i-ai vazut pana acum. La propriu!

Cristiana Stamatescu

Foto: Facebook