„Toți se feresc! Nimic nu mai e la fel!”. Povestea tulburătoare a „Pacientului 47”, după vindecarea de COVID-19

Park Hyun se oprește să-și tragă sufletul după ce a urcat câteva trepte de la intrarea în colegiul de inginerie al Universității Naționale din Busan, acolo unde predă. În interiorul clădirii, se îndreaptă tot spre trepte, în ciuda efortului uriaș depus ca să respire.

Park Hyun a fost „Pacientul 47” din Busan și unul dintre cei peste 5.000 de sud-coreeni care s-au recuperat după infecția cu coronavirus.

Dar la 25 de zile după ce a primit un rezultat negativ la al doilea test pentru COVID-19, el duce o nouă luptă – cea cu stigma bolii.

„Înțeleg preocupările și anxietatea colegilor și a vecinilor, așa că folosesc doar scările din această clădire universitară. Ba chiar și în blocul meu de apartamente, unde locuiesc la etajul nouă”, spune Park Hyun, pentru Reuters.

Bărbatul, care are 47 de ani, a petrecut nouă zile într-un salon special al spitalului înainte de a fi externat. Apoi a petrecut 14 zile în izolare, plus alte 10 zile pentru a-și recăpăta forțele. Cu toate acestea, Park spune că mulți oameni se feresc încă să se apropie de el.

În perioada în care a fost spitalizat, Park povestește că mama lui a auzit un vecin urlând în fața casei: ”O să murim cu toții din cauza unui fiu al acestei familii!”

Bărbatul crede că suspiciunea din comunitatea lui este în mare parte cauzată de faptul că principalul focar de infecție a izbucnit în rândul membrilor unei secte religioase controversate, în orașul Daegu, aflat la 100 de kilometri de Busan.

Întors la serviciu, Park s-a lovit de teama colegilor de a se apropia de el. Nu există îmbrățișări sau strângeri de mână cu colegii. În prezent, mănâncă la prânz în aceeași încăpere cu colegii, dar la o masă separată, la câțiva metri de ei.

”Există oameni care au fost testați pozitiv după ce s-au vindecat. Vreau să fiu atent cu cei din jurul meu”, spune Park, care poartă tot timpul o mască.

Park Hyun a fost tratat de medicii din Busan şi spune că primele simptome au fost o uşoară durere de gât şi o tuse nu foarte puternică. Se întâmpla în 21 februarie.

Ulterior, în 24 februarie, acesta a început să aibă dificultăţi în a respira, care treptat s-au înrăutăţit. Acesta a fost şi momentul în care a ajuns pe mâinile doctorilor, care i-au pus diagnosticul.