Creatură ca un „extraterestu gigantic” cu sânge cald a eșuat la mal. Ce este monstrul din adâncuri descoperit de un bătrân

O creatură marină masivă de 4,5 metri eșuat pe plajă. Pe 5 ianuarie 2024, rămășițele unei creaturi masive eșuate pe un banc de nisip au fost observate de Stephen Davies, în vârstă de 72 de ani, locuitor al orașului New Brighton, care ieșise să-și facă exercițiile de dimineață în apropierea râului Mersey, la gura de vărsare a golfului Liverpool, în Marea Britanie.

În ciuda faptului că localnicii s-au referit la cadavrul din New Brighton ca la un „extraterestru gigantic" sau chiar la un „Nessie din New Brighton", Davies avea să afle în curând că a dat peste cadavrul unui rechin pelerin (Cetorhinus maximus) de aproximativ 6 metri.

„Alergam pe plajă și m-am gândit "ce este asta?", pentru că părea destul de mare", a declarat Davies pentru Wesley Holmes de la Liverpool Echo.

"Vorbeam cu un pescar care a spus că era un rechin basking, care nu cred că sunt destul de frecvente pe aici, dar ar fi putut fi adus de maree. Nu am mai întâlnit așa ceva până acum".

Ajungând la o greutate maximă de 6 tone și o lungime de 12 metri , rechinul acesta este unul dintre cei mai mari pești de pe Pământ, fiind depășit doar de rechinul balenă (Rhincodon typus).

Reputația de a se "bălăci" în apele de suprafață mai calde din apropierea țărmului, cu gura larg deschisă, i-a inspirat numele comun. Numele lor de gen este mult mai puțin senin, derivat în parte din termenul grecesc pentru "monstru marin", potrivit sciencealert.com.

Se crede că trupul găsit vineri este cel al unui pui, care are abia jumătate din lungimea maximă a speciei sale

În ciuda dimensiunilor sale impresionante, se crede că trupul găsit vineri este cel al unui pui, care are abia jumătate din lungimea maximă a speciei sale. Coordonatorul British Divers Marine Life Rescue (BDMLR) din nord-vestul țării, Chris Cureton, a confirmat identitatea animalului în urma inspecției la fața locului.

„Descoperirea morții a aduce în prim-plan doar coada, capul este destul de descompus, dar nu există niciun semn de falcă recunoscută de rechin dințat", a declarat Cureton pentru Rebecca McGrath de la Wirral Globe.

"Coada animalului este plină de oase, în timp ce dacă ar fi fost o balenă ar fi fost carne", mai explică.

Insesizabilul rechin pelerin, văzut de obicei în timpul lunilor de vară de-a lungul coastelor din sud-vestul Angliei, Țara Galilor, Insula Man și vestul Scoției, rămâne oarecum un mister, multe aspecte ale stilului său de viață nefiind încă studiate. Oamenii de știință au descoperit abia recent că reprezintă un caz rar de pește cu sânge parțial cald.

De-a lungul istoriei, rechinii basking au fost asociați cu bestii înfricoșătoare din cauza dimensiunilor mari și a obiceiurilor lor unice de hrănire

Marinarii antici se temeau că acești monștri marini colosali erau exact așa; numai mărimea lor masivă era suficientă pentru a alimenta speculațiile despre creaturi monstruoase care se ascundeau sub valuri. Poveștile despre șerpii de mare au pornit de la observații ale rechinilor care se hrănesc prin filtrare și care înoată în formație de un singur rând lângă suprafața apei.

Cu toate acestea, acești giganți blânzi nu sunt prădători de temut. De obicei, ei se deplasează încet, adunând în gurile lor enorme, care pot avea până la un metru lățime, bancuri de pești.

Comparabil cu marii rechini albi, acest pește mamut poate pătrunde complet în afara apei la viteze uluitoare de aproximativ 5 metri pe secundă, arată un studiu din 2018

În timp ce marii rechini albi (Carcharodon carcharias) sunt cunoscuți pentru spărturile lor rapide în timpul vânătorii de pradă la suprafață, rechinii de baltă care se hrănesc prin filtrare nu au nevoie de astfel de manevre pentru a se hrăni. Cercetătorii cred că este posibil ca aceștia să se angajeze în acrobații pentru a elimina paraziții, pentru a descuraja prădătorii sau, eventual, pentru a atrage parteneri.

Urmărirea prin satelit a dezvăluit migrarea pe distanțe lungi în timpul iernii

Urmărirea prin satelit a dezvăluit migrarea pe distanțe lungi în timpul iernii, unii dintre ei apărând în largul insulelor vulcanice Azore și în Terra Nova. Unii pescari raportează că încă îi mai văd în Marea Britanie la mijlocul iernii și, ocazional, ajung morți după furtunile de iarnă.

„Personal, nu am mai văzut niciodată vreunul eșuând pe malurile Mersey", a spus Cureton.

„S-ar putea să nu fi murit în apropierea Mersey, dar ar putea fi ceva legat de furtunile pe care le-am avut și care ar fi putut să îl aducă aici".

Rechinii bască sunt incluși pe lista roșie a IUCN ca fiind pe cale de dispariție din cauza amenințărilor cauzate de pescuitul excesiv și de încurcarea accidentală în uneltele de pescuit.

Echipamentele de pescuit comercial pot aduce uneori la suprafață carcasele lor în descompunere sau pot ajunge pe țărm. Craniul relativ mic al rechinului pelerin, în comparație cu corpul său alungit, îi face adesea pe oameni să creadă că aceste carcase sunt cele ale unui animal necunoscut.

Trăsăturile lor distincte se descompun în moduri care le distorsionează și mai mult aspectul și pot contribui la interpretări greșite și la mister. Descompunerea începe de obicei cu zona inferioară a capului și cu aripioarele dorsală și caudală, creând o asemănare cu un plesiozaur.

Identificarea lor greșită din punct de vedere istoric include cazuri precum descoperirea, în 1977, a unei creaturi asemănătoare cu un plesiosaur sau cu un "monstru marin" preistoric în largul coastei Christchurch și "Bestia Stronsay" din 1808 din Scoția, despre care s-a crezut inițial că este un șarpe de mare.

Gândul la un mister intrigant este adesea mai atrăgător decât adevărul, o tendință care continuă și astăzi.