Fenomen rar la început de toamnă! Cum ne influenţează eclipsa de soare de pe 1 septembrie

O eclipsă de Soare inelară va avea loc la 1 septembrie 2016. Este eclipsa cu numărul 39 din seria Saros 135. Magnitudinea maximă va fi de 0,9736, însă eclipsa inelară de Soare din 1 septembrie 2016 nu este vizibilă din România

O eclipsă de Soare inelară va avea loc la 1 septembrie 2016. Este eclipsa cu numărul 39 din seria Saros 135. Magnitudinea maximă va fi de 0,9736, însă eclipsa inelară de Soare din 1 septembrie 2016 nu este vizibilă din România

Începând de la mijlocul Oceanului Atlantic, această eclipsă va traversa întreaga Africă ecuatorială, cât și nordul Madagascarului, apoi cea mai mare parte a insulei la Réunion (Sudul și Centrul) va fi atinsă de zona de nord a benzii inelare (maximul eclipsei inelare se produce la ora 10:10 UTC, la Saint-Pierre din departamentul Réunion), pentru a sfârși în Oceanul Indian, conform wikipedia.ro.

Eclipsele de Soare se observă numai din anumite locuri de pe glob, iar faza maximă, de totalitate, se observă doar pe o fâșie lată de 200 km. De aici și raritatea lor. Un tabel cu următoarele eclipse de Soare, vizibile de la noi, găsiţi aici.

3 septembrie – Neptun la opoziție

22 septembrie – Echinocțiul de Toamnă

15 octombrie – Uranus la opoziție

13 – 14 decembrie – Maximul curentului de meteori Geminide (ZHR = 120)

21 decembrie – Solstițiul de Iarnă

O eclipsă de Soare și una de Lună, trecerea lui Jupiter din Fecioară în Balanță și încheierea completă a ciclului retrogradării lui Marte, în timp ce retrogradarea lui Mercur este în plină derulare: septembrie 2016 se anunță a fi o lună cu evenimente importante, întâmplări neașteptate și schimbări de macaz.

Ce se întâmplă de fapt când este eclipsă de Soare

Fenomenele cosmice de acest tip produc efecte mult mai importante asupra Terrei decât se credea până acum.

Oamenii din lumea întreagă au inventat, de-a lungul mileniilor, numeroase poveşti încercând să explice astfel "dispariţia" celui mai strălucitor astru de pe bolta cerească, în timpul eclipselor de Soare, informează site-ul revistei Naţional Geographic.

În 1715, astronomul englez Edmund Halley şi-a dat seama că, în timpul unei eclipse solare pe care o observase, temperatura aerului a început să scadă în mod neobişnuit. Cercetătorul nu putut explica atunci fenomenul la care tocmai asistase, însă recent, beneficiind de ajutorul unor voluntari, oamenii de ştiinţă cred că au găsit răspunsul, scrie descoperă.ro.

O echipă de meteorolgi de la Universitatea Reading din Regatul Unit a fost ajutată de peste 4500 de voluntari pentru a studia efectele eclipsei parţiale de Soare produse anul trecut, în data de 20 martie. Rezultatele obţinute prin intermediul măsurătorilor atmosferice au arătat că, în timpul fenomenului cosmic, temperatura de pe Terra a scăzut şi, odată cu ea, a scăzut şi viteza vânturilor.

Specialiştii cred că procesul pe care l-au observat se datorează variaţiilor de la nivelul stratului Terrei care separă vânturile de înaltă altitudine de cele produse la nivel solului.

"Au existat numeroase teorii legate de vânturile produse în timpul eclipselor, însă credem că explicaţia pe care noi am dat-o este cea mai convingătoare. Pe parcurs ce vedem că Soarele dispare în spatele Lunii, vom putea observa că temperatura de la sol scade într-un mod asemănător celui produs în timpul apusurilor. Acest lucru înseamnă că valurile de aer cald nu se mai ridică de la sol, cauzând scăderea vitezei vânturilor şi schimbarea direcţiei acestora", susţine fizicianul american Giles Harrison.