(P) 5 mituri demontate despre viața în azilele pentru bătrâni

Viața la un azil de bătrâni este un subiect în jurul căruia se învârt multe preconcepții și mituri, care adesea nu reflectă realitatea. Există multe stereotipuri despre ce înseamnă să trăiești într-un astfel de loc, însă multe dintre ele sunt inexacte și pot crea temeri nejustificate atât pentru cei în vârstă, cât și pentru familiile lor.

Îți prezentăm cinci dintre cele mai frecvente mituri despre viața la azilul de bătrâni și adevărul din spatele lor.

Mit: Azilul este un loc trist

Unul dintre cele mai răspândite mituri este că azilele de bătrâni sunt locuri triste, unde rezidenții sunt izolați și lipsiți de activități sociale. În realitate, multe azile de bătrâni moderne sunt centre de îngrijire care pun un mare accent pe activitățile sociale și pe crearea unui mediu prietenos. Aceste centre organizează frecvent evenimente, activități recreative și programe culturale, care încurajează interacțiunea între rezidenți și personalul medical. De la activități de grup, cum ar fi jocurile de societate și seratele muzicale, până la excursii în aer liber, mulți bătrâni găsesc aici noi prieteni și descoperă hobby-uri noi. În plus, familiile pot vizita frecvent, păstrând o legătură strânsă cu cei dragi. Un astfel de exemplu este caminul de batrani Affinity.

Mit: Azilul înseamnă pierderea independenței

Un alt mit comun este că, odată ce o persoană ajunge într-un azil de bătrâni, își pierde complet independența. Adevărul este că multe azile oferă un nivel ridicat de autonomie pentru rezidenți, în funcție de starea lor de sănătate și de nevoile individuale. Mulți bătrâni continuă să facă alegeri personale în ceea ce privește programul lor zilnic, cum ar fi ora la care se trezesc, mesele sau activitățile în care doresc să participe. În plus, majoritatea azilelor respectă intimitatea și demnitatea rezidenților, oferindu-le sprijin doar acolo unde este nevoie, permițându-le să își păstreze cât mai mult din independență.

Mit: Îngrijirea la azil nu este calitativă

Un mit care persistă este acela că rezidenții din aziluri nu primesc îngrijirea adecvată. În realitate, multe azile sunt licențiate și reglementate strict de autorități pentru a asigura standarde înalte de îngrijire. Personalul medical, format din asistente, medici și terapeuți, este bine pregătit să ofere îngrijiri adaptate nevoilor fiecărui rezident. În plus, multe aziluri oferă și servicii de reabilitare, cum ar fi kinetoterapia și terapia ocupațională, pentru a ajuta rezidenții să își mențină sau să își îmbunătățească sănătatea fizică.

Mit: Odată ce ajungi la azil, nu mai poți pleca

Există o concepție greșită că mutarea într-un azil de bătrâni este o decizie definitivă, fără posibilitatea de a părăsi acest loc. În realitate, mulți bătrâni intră temporar în aziluri, fie pentru recuperare după o intervenție chirurgicală, fie pentru a primi îngrijiri pe termen scurt, până când sunt pregătiți să se întoarcă acasă. Chiar și pentru cei care aleg să rămână pe termen lung, azilul nu este o închisoare. Rezidenții au libertatea de a pleca împreună cu familia sau prietenii, de a participa la evenimente externe sau de a pleca în vacanțe.

Mit: Azilul este doar pentru persoanele foarte bolnave sau în vârstă

Deși azilurile de bătrâni oferă îngrijire pentru persoane cu afecțiuni grave sau care au nevoie de ajutor zilnic, acestea nu sunt exclusiv pentru cei aflați în ultimele etape ale vieții. Multe persoane în vârstă, chiar și cele care sunt relativ sănătoase, aleg să se mute într-un azil pentru confortul pe care îl oferă – acces la îngrijire medicală, mese pregătite, și un mediu social activ. De asemenea, există centre specializate care oferă îngrijire pentru o gamă variată de nevoi, de la probleme de mobilitate până la afecțiuni cognitive, precum demența.

Așadar, viața la un azil de bătrâni nu trebuie privită prin prisma miturilor care au circulat de-a lungul timpului.