Standardele sunt ca in fiecare salon fiecare pacient sa aiba cate 8 metri patrati. Insa, in multe din azilele de stat de la noi spatiul nu depaseste 4 metri.
Dincolo de acestea, batranii sunt prizonieri, intr-o inchisoare fara gratii. Sunt oameni abandonati de statul roman. Oameni care traiesc in saloane mult prea mici si in conditii care nu fac cinste sistemului sanitar romanesc.
Se intampla la centrul de recupeare Balaceanca. Bolnavii sunt condamnati de autoritatile locale sa traiasca in conditii de neimaginat. De-a valma sunt pusi oameni cu boli neurologice, tineri si batrani. Multi dintre ei s-ar putea vindeca, dar nu in conditiile de aici. Personalul medical este insuficient: 3 medici si un psihiatru pentru toti cei 200 de bolnavi. Cladirea e in renovare de patru ani, iar aparatura medicala e veche. Responsabilii cunosc situatia, dar nu o considera atat de grava.
Astea sunt conditiile unui sistem care nu-si protejeaza batranii. Au contribuit o viata intreaga la sistemul de sanatate, iar acum se trezesc ca trebuie sa se inscrie pe liste interminabile, pentru a putea ajunge intr-un centru de ingrijire.
De ani de zile nu mai sunt locuri in centrele de recuperare, de stat, din Capitala. Angajatii statului iti ofera insa cea mai simpla solutie: caminele private. Aici conditiile sunt de lux si preturile pe masura: trei mese pe zi, plus doua gustari, pampersul este la fel, inclus in pret. Nu este inclusa in pret medicamentatia, daca are un tratament special, ci doar medicamentele uzuale. Pretul intr-un astfel de azil ajung si pana la 4000 de lei pe luna.
Doar in centrele deschise doar de cateva luni mai poti gasi un pat liber. Aici insa nu au acces batranii cu afectiuni grave.
