Pentru toți elevii din ani terminali. Scrisoare către Monica Anisie: " De două luni încoace, ne afăm într-un abis. Confuzia, frica, stresul şi îngrijorarea sunt doar câteva din stări"

Toți știm că este greu în această perioadă, unii mai mult decât alții și nu putem trece cu vederea că cea mai mare presiune este asupra elevilor din anii terminali care sunt bulversați de măsurile care le-ar putea afecta viitorul. "Frica, confuzia, stresul şi îngrijorarea sunt doar câteva din stările prin care mii de elevi au trecut în ultima perioadă”.

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite de vede duminica de la ora 20:00 și de luni până miercuri de la 20:30 numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
• Marele Premiu de Formula 1™ din Las Vegas e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 22 - 24 noiembrie 2024!

O tânără elevă de clasa a XII-a din Suceava și-a pus sufletul pe foaie transmițând o scrisoare deschisă ministrului Educației, Monica Anisie în care explică stările prin care trece un elev a cărui viitor se află în mâinile oamenilor statului.

O asistentă medicală a murit la 27 de ani. Tânăra fusese diagnosticată cu o formă rară de leucemie la câteva săptămâni după nuntă

„Locuiesc în Suceava, acest oraş supranumit ,,Lombardia României”, aici, vieţile noastre s-au schimbat la 180 de grade în doar o săptămână. Vuietul îngrijorării sucevenilor ajunge mult prea greu la Bucureşti. De două luni încoace, ne afăm într-un abis ce, la acest moment, pare fără fund. Confuzia, frica, stresul şi îngrijorarea sunt doar câteva din stările prin care mii de elevi au trecut în ultima perioadă”, scrie Raluca Ţonea, o elevă ce urmează să termine liceul.

Doi copii, mesaj emoționant pentru mama lor, aflată în prima linie a luptei cu COVID-19: ”Mama este glasul de înger care ne spunea povești. Așteptăm ziua victoriei!”

Îşi aminteşte ziua de 30 martie când oraşul Suceava a intrat în carantină, pentru că existau 500 de pacienţi confirmați cu COVID-19.

Familie îngenuncheată de durere de coronavirus. Doi frați și-au pierdut patru bunici rând pe rând, în mai puțin de două luni: ”E de neimaginat, trăim un coșmar!”

,,În acea seară am plâns, la fel şi în serile ce au urmat, nu am putut să mănânc, din cauza stresului, corpul meu nu mai funcţiona, poate ar fi trebuit să merg la spital, dar spitalul Municipal Suceava era sursă sigură de infectare. Uşor, uşor, am reuşit să îmi revin şi sa mă încurajez singură ca totul va fi bine”, mai scrie eleva.