Lipsa somnului? Cum să îi faci față mai bine, ca proaspăt părinte

Urmărește A1 pe Discover

Nimeni nu îți spune exact cât de obositor va fi să fii mamă. Toată lumea vorbește despre fericirea de a-ți ține bebelușul în brațe, despre mirosul lui dulce sau despre magia primelor luni. Dar între alăptat, colici, pusee de creștere și nopți cu treziri la fiecare două ore, realitatea te lovește crunt. Lipsa somnului devine parte din viața ta, iar uneori simți că nu mai ești tu. Dar, cu toate acestea, specialiștii ne asigură de faptul că există câteva strategii cu care putem face față mai bine lipsei de somn.

Lipsa somnului? Cum să îi faci față mai bine, ca proaspăt părinte

Deși mai mult ca sigur, problema somnului nu se va rezolva de pe o zi pe alta, poți lua câteva măsuri pentru a găsi un echilibru. Iar specialiștii vin cu câteva recomandări pentru tine.

Acceptă că e o etapă temporară

Primul pas e acceptarea. Nu e un eșec faptul că tu ești obosită. Nu e vina ta că bebelușul se trezește des. Nu ai ratat „rețeta magică” pe care o au alte mame. Somnul fragmentat este normal în primele luni, iar unii experți ar spune că este normal chiar și în primul an. Când nu mai lupți împotriva realității, ci o accepți, vei fi mai puțin frustrată și mai împăcată cu noul ritm. E greu, dar e trecător.

Dormi când doarme copilul

Știu că ai mai auzit-o de o mie de ori și probabil ai zâmbit ironic: „Când mai fac mâncare? Sau curat? Sau duș?”. Dar adevărul e că odihna e prioritate zero în primele luni. Haosul din casă poate aștepta. Dușul mai poate aștepta sau poate fi unul rapid. Dar dacă apuci să dormi 20-30 de minute în timpul zilei, corpul tău va simți diferența. Nu trebuie să dormi 2 ore. Uneori, chiar și 15 minute cu ochii închiși pot fi o gură de aer pentru creierul tău.

Învață să ceri ajutor

Nu ești făcută să le faci pe toate singură. Și nici nu trebuie. Dacă partenerul tău e prezent, implică-l în trezirile nocturne, în schimbatul scutecelor, în liniștirea copilului. Chiar dacă alăptezi, poate prelua alte sarcini care îți eliberează timp de odihnă. Dacă ai o bunică, o soră sau o prietenă care se oferă să stea cu bebelușul o oră, acceptă! Odihna ta este la fel de importantă ca binele copilului.

Citește și: De câte ore de somn au nevoie femeile vs bărbații. Cine trebuie să doarmă mai mult

Creează-ți propriile „momente de respiro”

Chiar dacă nu poți dormi, ia-ți pauze scurte în timpul zilei pentru a-ți liniști mintea:

• bea un ceai cald în liniște, pe balcon.
• ascultă muzică relaxantă 10 minute, cu ochii închiși.
• fă câteva exerciții fizice ușoare.

Chiar și aceste mici momente de prezență te pot ajuta să te simți mai bine și să nu te pierzi cu totul în rolul de „mamă full-time”.

Gândește-te la somnul pe termen lung

După primele luni, poți începe să-i construiești obiceiuri sănătoase de somn copilului. Un ritual simplu de seară, o rutină constantă (baie, cântecel, lumină difuză) pot ajuta copilul să adoarmă mai ușor și să se trezească mai rar. Și nu, nu vorbim despre „sleep training” agresiv, ci despre predictibilitate și blândețe, care să-l ajute să învețe să adoarmă în ritmul lui.

Ai grijă de corpul tău

Lipsa somnului afectează tot: dispoziția, hormonii, digestia, memoria, chiar și imunitatea. De aceea, cu cât reușești să ai grijă de tine, chiar și un pic, cu atât vei rezista mai bine. Așa că hidratează-te suficient, mănâncă ceva nutritiv, cum ar fi o banană, un iaurt sau o felie de pâine integrală cu unt de arahide. Și, nu uita să ieși afară măcar 15 minute pe zi, deoarece soarele îți face bine și îți resetează ritmul biologic.

Nu te compara

Știu, Instagramul e plin de mame machiate, cu bebeluși care dorm în brațe ca niște îngeri. Dar realitatea nu e filtru. Tu nu vezi trezirile din spatele camerelor, lacrimile din baie sau nopțile în care au dormit pe jos, lângă pătuț. Fiecare copil e diferit. Fiecare mamă e diferită. Tu ești exact unde trebuie să fii, chiar dacă e greu acum.

Citește și: Cât timp trebuie să doarmă bebelușii și copiii în funcție de vârstă

Lipsa somnului te face să simți că nu mai poți, că nu mai ești tu. Dar nu uita: nu ești singură și nu e pentru totdeauna. Nu trebuie să te descurci perfect. Nu trebuie să zâmbești tot timpul. E normal să plângi și să spui că e greu.