Sinaxar 16 august. Iată ce sărbătoresc credincioșii în aceastăzi.
Pomenirea Sfinților Martiri Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, împreuna cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, care au pătimit pentru Hristos la anul 1714.
Acest binecredincios și de Hristos iubitor Voievod al Țării Românesti s-a născut la anul 1654 din părinți de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mama, nepot al voievodului Șerban Cantacuzino, în timpul căruia la anul 1688 s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba româna.
Rămas orfan de tată înca din pruncie, tânarul Constantin a fost crescut de către unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învatat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli întelepti spre a primi învatatura aleasă. Pentru iscusința și întelepciunea să Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire înca din tinerețe.
După moartea voievodului Șerban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la staruintele tuturor boierilor și dregătorilor țării, vrednicul Constantin Brâncoveanu primi scaunul de domn al Țării Românesti, fiind uns de către mitropolitul Teodosie. Împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit țară cu adânca pricepere și înalta priveghere, cu blândete și răbdare creștinească.
Luând în ajutor pe Hristos, împaratul veacurilor și având pildă pe vrednicii săi înaintasi, Constantin voievod, își începu slavita domnie punând temelia celei mai mari mânastiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde și-a pregătit și loc de veșnică odihnă. Nenumărate sunt însă bisericile și mânastirile ridicate sau înzestrate de milostivul și evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Țării Românesti.
Dărnicia și purtarea de grijă a evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu se vor opri însă la hotarele Țării Românesti, ci se vor întinde și la frații români din Moldova și din Transilvania, fiind vrednice de pomenit și multele ajutoare trimise dreptcredincioșilor creștini aflați în suferință pe meleagurile siriene, caucasiene și arabe, precum și la toate locurile sfinte ale Răsăritului.
Se întâmpla deci că în Saptamâna Patimilor, în anul de la Hristos 1714 a trimis sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, mulțime de ostași de l-au luat pe Constantin Vodă cu fiii și ginerii săi și în jalea tuturor locuitorilor orașului București l-au dus la înalta Poartă. Aici creștinul Voievod și fiul sau cel mare au fost chinuiți cumplit de către necredincioși vreme de patru luni, fiind supuși la amarnice suferințe".
După aproape 25 de ani de strălucită domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, din iconomia lui Dumnezeu, să-și încununeze fruntea, el și cei patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și sfetnicul sau Ianache, cu coroana sfânta a muceniciei pentru credință ortodoxă, pe care au mărturisit-o și nu au părăsit-o nici în față călăului pagân.
În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanul împlinea 60 de ani, primi sfârsitul mucenicesc prin sabie împreuna cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul sau Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare, la Constantinopol, în anul 1714. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredincioși în mare, de unde au fost culese de creștini milostivi, care le-au îngropat în taină și cu evlavie nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mânastirii Maicii Domnului.
Osemintele Sfântului Voievod Martir au fost aduse în țară la anul 1720 de către doamna Marica, soția să și înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria să, unde de atunci și pâna în zilele noastre veghează lumina candelei care amintește locul de odihnă al Voievodului.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diomid.
Acest sfânt era din Tarsul Ciliciei, din neam mare și bun. Dar facându-se mai bun după voință, se deprinsese cu meșteșugul de doctor, lecuind pe toți cei ce mergeau la el: sufletele cu dumnezeiască credință, iar trupurile cu meșteșugul. ĂŽn zilele împaratului Dioclețian a plecat din Tars și a mers la Niceea, în Bitinia. Și fiind folositor și acolo în tot chipul celor ce mergeau la dânsul și cu credință dumnezeiască și cu meșteșugul, a fost pârât la împarat. ĂŽnsă când au venit că să-l prindă, aflându-l mutat către Domnul, i-au tăiat capul și l-au dus la împaratul. Dar pentru nemilostivirea ce au arătat cei ce au tăiat capul sfântului, îndata au orbit. Iar împaratul a poruncit iarăși să-l ducă să-l așeze la trup. Și dacă l-au așezat la trup, se spune că a revenit vederea celor ce orbiseră, când au tăiat capul sfântului.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Herimon (Heremon), care cu pace s-a savârsit.
Tot în această zi, pomenirea desertarii și a izvorârii din nou a fântânii de agheasmă, cea din biserica.
Tot în această zi, pomenirea înfricosatoarei spaime a cutremurului care venise asupra noastră în vremile acelea și de care, fără de nădejde ne-a mântuit Iubitorul de oameni Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alcibiad, care prin foc s-a savârsit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Cuvios Mucenic Nicodim cel de la Meteora, care pentru bună cinstire a mărturisit la anul 1551.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Gherasim cel Nou din Cefalonia, care cu pace s-a savârsit.
Sursă: calendar-ortodox.ro
Sursă foto: crestinortodox.ro
Canon de rugăciune 16 august. Rugăciune către Sf Martiri Brâncoveni... Adormirea Maicii Domnului. Rugăciunea pe care trebuie să o spună toți creștinii. Poate îndeplini orice dorință...
