Live acumObservator 16
Prime Time 20:30Poftiţi pe la noi: Poftiţi la circ

Va mai aduceti aminte primul telefon mobil? Cel de dupa era "post-pager"?

Una bucata articol marca Andrei Popa. Colegul nostru de la "Dezvoltare". Zice ca a terminat Politehnica, dar, cu siguranta, le are si cu scrisul. Despre copilaria noastra, a celor cu tuleie deja cernite. Si despre primele gadgeturi.

Nicaieri nu gasesti, in era tehnologiei si a Google, uimirea pe fata unui elev "de generala". E pus la curent cu ultimele inventii, are la dispozitie gadget-uri de ultima generatie si pozeaza plictisit in fata oricarei jucarii controlate prin WiFi. Sustine sus si tare ca le stie pe toate.

Pune-i totusi in fata un telefon cu disc. Starile difera. De la confuzie cu accente de panica, pana la scurte blocaje in exprimare, ca-n reclamele cu “Haideti sa redescoperim vorbitul!”. Nu doar ca n-ar sti de unde sa apuce aparatul. Firul lung de care se spanzura cutia, imbracat probabil intr-o banda "izolir" ca-n vremurile de gratie, e ceva greu de cuprins pentru imaginatia lui.

Bell si Grey insa, n-au prea pierdut vremea pe Google. Asa s-a facut ca in 1861 au nascocit acest "aparat de vorbit la distanta". Atat dimensiunile lui, cat si distanta maxima de comunicare, erau invers proportionale cu cele de azi. Absurd, acelasi 1861 in care termenul de tehnologie era definit, la un ocean distanta: In State, lua nastere Massachusetts Institute of Technology.

“Alo! Cuplajul?”

Copilaria in comunism avea parti frumoase. M-am nascut cu telefonul cu disc la ureche, dar am impartit nervi, povesti sau farse cu vecinul de linie telefonica, pe care ii numeam simplu, cuplajul. Ne dadeam intalniri pe fir, la ore fixe, sa vorbim gratis. Aveam numere diferite, dar calea de comunicatie era aceeasi. Din motive de economie, se zicea pe atunci. E greu sa-i explici unui pusti de 15 ani, cu doua mobile-n buzunar cum, cu trei decenii in urma, pe aceeasi linie vorbeau doii

Revolutia a marcat schimbarea, iar valurile agresive de informatii erau greu de asimilat. Un catalog cu electronice Philips era imposibil de recuperat odata ce-l imprumutai unui coleg de clasa.

In piata, la rusi!

Le stiam din reviste, le visam si mi le imaginam in palme. Primul soc a fost prin ’93, cand in piata, in zona cu tarabe de rusi (da, da, incepusera sa apara!), am descoperit primele pagere. Ce conta ca erau de fapt simple ceasuri electronice? Aveau trei butoane, alarma si ecran digital, iluminat, suport de plastic detasabil pentru prindere la curea. Nebunie! Pentru prima data intr-o scoala din Drumul Taberei, un elev care nu juca fotbal si nu se batea in curte, reusea sa stranga in jurul lui un etaj intreg. Eram "cool". Sau "miez", cum spun azi cei de la "Jean Monnet".

La scurt timp, am tinut in mana un pager adevarat, un Motorola. “Nu apasa pe nimic! E de la serviciu!”. In trei zile ajunsesem sa-l cunosc perfect, butonandu-l in reprizele scurte si dese cat tata iesea la fumat pe balcon. Erau vremuri in care parintii incercau sa ma convinga ca nimic nu se compara cu o carte buna. Eu ma straduiam din rasputeri sa le explic ca nici o carte buna nu m-a fascinat mai tare decat felul in care mi-a vibrat in palma inventia aia teribila.

Stop! Moment publicutar! Un smecher se plimba pe plaja, cu un portabil imens la ureche. Domnisoara vine din sens opus si raspunde si ea la un apel. Vorbeste la un SF de telefon pe care la final il inchide in aer printr-un flip al clapetei. Extaz. Morotola StarTac. 1997.

Star...Tac. 1997. Ce vremuri!!!

Marea conectare

Sa fi fost 95, 96, cand americanii au venit la noi. Cu tot cu Motorolele alea de 1 kilogram, un kilogram jumate. Tin minte si acum numarul 0169...Aveai o gentuta speciala pentru ele. Bateria nu te tinea mai mult de o zi (da' ce, azi parca Iphonele rezista mai mult?). Se bloca intreg cartierul cand scoteai asa ceva pe masa, la terasa. randunelele nu mai zburau, metroul avea intarzieri, femeile ramaneau grele...

Prin ’98, "Coca Cola" a aruncat bomba. A dat cate un pager "Philips" primilor 10.000 de fani care au trimis prin posta etichete. Am prins unul, iar timp de doua nopti n-am inchis un ochi. Mesajele se trimiteau prin centrala, unde operatoarea il nota si il trimitea catre dispozitiv. "Sarut mana! Un mesaj pentru 1235". "Spuneti!"... Alimentam creditul prin cartele cu puncte valorice iar reteaua de acoperire cuprindea sapte orase mari. Eram vrajit. Episoadele se tineau lant.

Intr-o zi, Doamne, intr-o buna zi, un amic a primit (de ziua lui!) un pachet Connex Go cu Alcatel One Touch Easy si cartela reincarcabila. Ne-a pus pe noi sa deschidem cutia. El tremura tot!!!

"Furtuna" incepuse. Caramizile "Motorola" (acum sunt "caramizi", dar atunci erau "marpha!") depasisera statutul de simbol si se mergea deja spre minimizare. "Bosch" ridicase stacheta mult. Modelul 608 a revolutionat cu o grosime de doar 2,4 cm, iar la 607, cartela SIM se introducea cu totul. Cu toate astea, printre pusti erau la moda pozele cu telecomanda la ureche, fiindca nici un telefon nu reusea pe atunci sa arate mai subtire. Marketingul o luase si el razna. Modele ca Ericsson “Rechin”, Nokia “Banana” sau “Matrix” erau telefoane respectate si privite cu jind.

"Nokia 5110" m-a prins in liceu. Unul din cele mai populare telefoane ale vremii. Carcasa cu fete detasabile, sonerii vesele, jocuri . Diriginta arunca un ochi pe absentele din catalog si stia cine are record la Snake. Eram zapaciti de noile modele si viteza cu care incepusera sa apara. Ma resemnasem cu un "Mitsubishi Trium", dar anul 2001 m-a gasit cu un Nokia 3210, fiindca telefoanele cu antena erau de domeniul trecutului.

http://image.ffmobile.com/product/photo/41/43/10021079.ac9e92aabbd82ed796dfa5289d5c836d.jpg

Cu asa ceva, erai, acum 15-17 ani, vorba lui Leonardo di Caprio, "Regele Lumii!"

i de la ..inteligent

Trendul micilor upgrade-uri a fost dat tot de finlandezi. Infipsesera un i in coada unor modele si le vindeau drept telefoane net superioare. Fie ca insemnau acces la internet, bluetooth sau ecran color, diferentele fata de modelul fara i erau totusi minore si de putini folosite. Sumele platite pentru a pune mana pe un astfel de exemplar sareau insa la alt nivel. Dar ce n-ai fi facut sa poti rosti apasat i-ul din modelul 6310i cand prietenii ti-l confundau cu deja banalul 6310?

Desi ecranele color incepusera sa prinda viata, nu aveai loc in gasca daca nu iti trecuse prin mana un telefon cu lumina alba sau albastra. La Obor se schimbau led-uri pe banda rulanta, electronistii faceau bani seriosi pe seama pustilor in pas cu trendurile. Telefoane ca Nokia 8810 aparusera deja de ceva timp dar pretul lor le-a tinut departe de noi pentru o buna vreme.

De la ecranele color si pana astazi, am pierdut prea putine nopti cu vreun telefon in fata ca sa mai pot spune ca tehnologia a continuat sa socheze la fel de tare.

iPhone-ul a deschis un drum important. Restul l-au urmat. Pustii continua sa lase amprente pe orice ecran le iese in cale. Si se mira ca multe din ele nu reactioneaza.

Recomandari