Ziua de 15 mai este marcată de moartea lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Române. Cătălin Oprișan, redactorul șef de la www.a1.ro, a vorbit despre acesta în cadrul emisiunii ”Neatza cu Răzvan și Dani”.
”El a plecat cu doamna Maria și cu soția, Elena. Era într-un triunghi frumos. Se spune că atunci militarii s-au întors cu spatele ca să treacă și doamna Maria, care era tot într-o situație dezastruoasă. I-au luat din pat. Iar pentru că n-aveau masă, Petrică, mâna lui dreaptă, a stat așa, ca să poată semna documentul. A făcut un credit în Germania, s-a stabilit la Hotel Europa, unde a murit în 1873. Trei ani mai târziu, în 1876, doamna Maria s-a sinucis. Unii spun că de dorul lui.”, a spus el.
Alexandru Ioan Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. El a fost ales domn al Moldovei pe 5 ianuarie 1859, iar pe 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, astfel că s-a înfăptuit unirea Principatelor Române.
Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii Moldovei şi Ţării Româneşti de către Puterea suzerană şi Puterile Garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România şi formând statul român modern, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern
Alexandru Ioan Cuza a fost forțat să abdice în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, iar la două zile de la semnarea actului de renunțare la tron, el a părăsit țara, fiind obligat de membrii ”Coaliței potrivnice”. Astfel, Cuza a plecat în exil la Paris, Viena și Heidelberg, unde a și murit în 1873, la 53 de ani.
A fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale. La înmormântarea de la Ruginoasa au participat cel puțin 30.000 țărani, discursurile funebre fiind rostite de liberalii Petre Grădișteanu, Andrei Vizanti, Nicolae Ionescu, Mihail Kogălniceanu. După cel de-al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
