Vremurile-s tulburi, dar cultura merge inainte. Cu doar doua luni inainte, pe 11 februarie, un grup de ofiteri ai conjuratiei liberale si conservatoare, il silise pe Alexandru Ioan Cuza sa abdice. Nisipurile se misca, nimic nu-i sigur. Pe 16 martie, Dumitru C. Bratianu devine Primar al Capitalei. Printre primele audiente il primeste pe Eduard Wachmann. Omul e dirijor, profesor de muzica, un reputat compozitor de origine germana, "puiul" lui Ioan Andrei Wachmann. A lucrat cu muzicieni de seama la Viena ori Paris, vrea sa aduca primul concert simfonic la Bucuresti. A creat, deja, un cerc de iubitori de astfel de muzica, dar vrea ceva maiestuos, la "Teatrul cel Mare".
Loc exista, experienta are. In 31 decembrie 1852, "Teatrul cel Mare", viitorul "National", fusese inaugurat cu "Zoe sau Amor romanesc". Inaltat pe Podul Mogosaiei, pe locul fostului Han Filaret, avea 338 de staluri la parter, trei randuri de loje si un foaier luxos, pe unde domnitele-s plimbau pasii pe Marmura de Carrara.
La 1866, pe 22 aprilie, Eduard Wachmann si-a chemat instrumentistii, 30 la numar. In miros de ulei de rapita - asa era iluminatul atunci - , cei 30 ataca piese de Beethoven, Mozart si Haydn. Publicului ii place, spectacolul tine o ora si jumatate. Dar Wachmann nu se opreste aici. Doi ani de la premiera, pune bazele Societatii Filarmonice Romane. Sta 35 de ani la pupitrul dirijoral...
Scena de teatru de trei kilometri patrati pe o partie din Alpi... Horoscopul zilei, cu Andreea Joita: Vezi ce iti rezerva astrele marti, 23 aprilie!...
