Urmărește A1 pe DiscoverEste vorba despre un fenomen larg răspândit, pe care Alan Turing l-a prevăzut încă din 1952. Se pare că acum, cercetătorii au găsit suficiente date pentru a arăta că o teorie a acestuia explică tiparele uimitoare de vegetație.
Ce rol au ”cercurile zânelor”
Conceptul lui Turing sugera că în cazul anumitor sisteme, datorită perturbătilor aleatorii și a mecanismului de ”reacție-difuzie”, interacțiunea dintre două substanțe difuzabile este suficientă pentru a permite apariția spontană a unor tipare de structuri.
După ce teoria lui a fost utilizată pentru a explica tiparele leoparzilor sau a peștilor-zebră, cele mai recente studii arată că ea poate fi aplicată și în cazul ”cercurilor de zâne”.
Noile date arată faptul că acestea au apărut în urma unor reacții hidrogeologice și că formațiunile sunt o sursă de apă pentru vegetația aridă.
În plus, specialiștii au explicat că iarba care alcătuiește faimoasele cercuri modifică mediul înconjurător în așa fel încât să-și crească șansele de supraviețuire într-un mediu neprietenos.
