Am zis cărți! Iar pentru că românii nu sunt atât de buni prieteni cu acest cuvânt, e cazul să venim cu precizări: de joc! Alea cu două culori, roșu și negru, și patru semne: inimă, romb, frunză și treflă.
Acum, că știm despre ce vorbim, e căzul să o luăm cu începutul. Știm de unde provin aceste obiecte folosite astăzi de unii pentru amuzament, de alții pentru câștig sau, de o altă categorie, pentru ghicirea viitorului?
Ei bine, cărțile de joc fac parte din categoria obiectelor ale căror origini sunt încă necunoscute. Se pare că istoria lor începe undeva în Tibet, India sau China, regiune cunoscută ca patria de origine şi a altor jocuri clasice cum ar fi şahul, dominoul sau Go-ul. Şir William Henry Wilkinson (1858-1930), specialist în istoria şi cultură chineză, crede că primele cărţi de joc ar fi fost, de fapt, bani de hârtie, care erau în acelaşi timp şi instrumente de joc, şi miza în sine a jocului. În schimb, alţi istorici susţin că ele au un autor colectiv şi că s-au perfecţionat în timp, în funcţie şi de scopul folosit - mistic sau distractiv, scrie historia.ro.
RĂSPÂNDIRE. Potrivit unor istorici, cărţile de joc au ajuns în Europa cel mai probabil la sfîrşitul secolului al XIV-lea, fiind aduse de mamelucii egipteni şi avînd o formă asemănătoare celor din zilele noastre. Într-un pachet existau 52 de cărţi care conţineau patru simboluri (iatagane, bastoane, cupe şi monede). Fiecare dintre acestea avea o serie de pînă la zece cărţi şi trei figuri abstracte cu nume ale funcţiilor de conducere din ierarhia militară.
CONFECŢIONARE. Primul material folosit la confecţionarea cărţilor de joc a fost lemnul gravat, ale cărui modele erau evidenţiate cu vopsea. Ulterior, la începutul secolului al XV-lea, această tehnică a fost înlocuită cu cea a gravurii imprimată pe hîrtie. Simbolurile preluate de la mameluci au evoluat diferit, în funcţie de valorile europene, funcţiile militare egiptene căpătînd acum denumiri precum “rege” sau “cavaler”. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu modelul numeral al cărţilor de joc. În Germania există şi astăzi cărţi de joc cu model specific al culorilor – inimă, ghindă, clopot şi frunză – datînd din secolul al XV-lea, în timp ce modelul cunoscut în întreaga lume – cupă, caro, pică şi treflă – a fost inventat de francezi, la sfîrşitul aceluiaşi secol.
Jokerul a fost inventat în anul 1865 de americanul Samuel Hart pentru jocul de cărţi Euchre şi s-a răspîndit în Europa în acelaşi timp cu jocul de poker. El se regăseşte şi în cărţile de tarot sub numele Nebunului, reprezentînd lipsa de prejudecăţi şi de griji
Jocul de tarot a fost inventat în secolul al XV-lea în Italia. Acest lucru arată că nomazii ghicitori au început să folosească destul de tîrziu cărţile de tarot. Cel mai vechi pachet de cărţi folosite la tarot datează de la jumătatea secolului al XV-lea şi a aparţinut familiei Visconti-Sforza
Surse: historia.ro, jurnalul.ro
