Emil Racoviţă – savantul român omagiat de Google

Urmărește A1 pe Discover

Iaşi , 15 noiembrie 1868. O zi importantă pentru ştiinţă, România şi întreaga lume. Astăzi se împlinesc 145 de ani de la naşterea celui mai important şi respectat savant român din toate timpurile. Fondator al biospeologiei, biolog şi speolog, explorator şi, nu în ultimul rând, academician, Emil Racoviţă este un nume şi o personalitate cu care nu încetăm să ne mândrim.

Cea mai puternică marcă globală îi oferă un omagiu marelui om de ştiinţă şi îl sărbătoreşte prin schimbarea faimoasei sale sigle. Alături de Constantin Brâncuşi, George Enescu, I.L. Caragiale, Sergiu Celibidache şi Maria Tănase, Emil Racoviţă îşi primeşte astăzi, locul de onoare printre marile personalităţi ale lumii, pe Google.

Începuturi însetate de cunoaştere

Emil Racoviţă a crescut în sânul unei familii boiereşti care, de-a lungul timpului, a dat Moldovei, o serie de domnitori. Tatăl său, Gheorghe Racoviţă, a fost o prezenţă proeminentă în viaţa spirituală a Iaşului secolului trecut, fiind membru fondator al societăţii literare "Junimea". Mama sa, Eufrosina Stamatopol, a fost o talentată pianistă. Părinţii şi educaţia aleasă i-au insuflat lui Emil Racoviţă, simţul pentru frumos şi creaţie, dorinţa pentru aventură şi ambiţia de a îmbogaţi valorile spirituale ale lumii.

Şi-a început studiile la o şcoală din Păcurarii Iaşului, unde a putut auzi măiestria basmelor şi povestirilor dascălului său, Ion Creangă. La liceul "Institutele Unite", a fost instruit de profesorul pe care l-a îndrăgit toată viaţa şi căruia i-a dedicat o descoperire valoroasă. Grigore Cobălcescu este cel care a reuşit să-i dezvolte lui Emil Racoviţă, pasiunea pentru cercetarea naturii şi convingerea arzătoare că evoluţia este legea fundamentală a întregului Univers. 20 de ani mai târziu, el a numit una dintre insulele descoperite în Ţara de Foc, “Insula Cobălcescu”.

După dorința tatălui său, el studiază dreptul la “Universitatea Sorbona” din Paris. Dragostea pentru fenomenele socio-culturale, îl împinge să se înscrie, în concomitent, la cursurile “Şcolii Superioare de Antropologie”. Imediat dupa ce îşi ia licenţa în drept, el urmează “Facultatea de Ştiinţe de la Sorbona”, unde a studiat sub atenta îndrumare a doi reputaţi zoologi. După încheierea studiilor universitare, el merge mai departe pe calea cunoaşterii şi îşi doreşte titlul de doctor în ştiinţe. Îl obţine după cinci ani de cercetări aprofundate despre cei mai răspândiţi viermi marini.

Tovarăşul nepreţuit şi exploratorul plin de îndemnuri

Drumul său spre recunoaşterea ştiinţifică începe odată cu faimoasa expediţie spre Antarctica. Erau 19 oameni într-o corabie micuţa, iar Emil Racoviţă îşi asuma rolul de naturalist. Timp de doi ani, toţi cei aflaţi la bordul vasului „Belgica” fac cercetări şi observaţii ştiinţifice complexe, pe pământuri încă necunoscute. Expediţia are un succes răsunător, iar Racoviţă reuşeşte să adune peste 1200 de piese zoologice şi botanice, la care a adaugat detalii şi observaţii pertinente asupa balenelor, focilor şi păsărilor antarctice. În total, el publică 60 de volume.

O nouă pasiune şi enigmele lumii subterane

Cercetările sale oceanice au fost date uitării în timpul vizitei la Cuerva del Drach, o renumită peşteră din Insula Mallorca. Descoperierea unui mic crustaceu, încă necunoscut pentru ştiinţă, l-a determinat pe Racoviţă să-şi îndrepte atenţia către desluşirea mecanismelor evoluţiei biologice. Din acest moment, savantul începe să exploreze peşterile celor doi versanti ai Munţilor Pirinei. Viziunea sa asupra organismelor care trăiesc în peșteri, se regăseşte în celebrul său „Eseu asupra problemelor biospeologice”.

Întoarcerea la origini

Deşi, în Franţa, Emil Racoviţă ajunsese să fie unul dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă, el decide să se întoarcă în România. Savantul pune bazele primului “Institut de Speologie” din Cluj, dar şi cel dintâi de acest gen din lume. Pe lângă pregătirea tinerilor studenţi, el conduce şi un program intens de explorare şi de cercetare a peşterilor din Munţii Apuseni. Acolo, ei au descifrat cele mai importante dintre tainele lumii subterane.

La vârsta de 79 de ani, marele cercetător trece în nefiinţă, însă lucrările si descoperirile lui rămîn, în continuare, în istorie.