Dracula, legendele Transilvaniei, Ceauşescu, asuprirea Bisericii în perioada comunistă – sunt singurele lucruri pe care le ştia despre România americanul John Downie acum 13 ani. Acum slujește la Universitate, adoră sarmalele și micii...
Provenit dintr-o familie prezbitariană din statul Pennsylvania, John a simţit la un moment dat că trebuie să facă altceva, să cunoască şi alte locuri şi religii. Aşa s-a hotărât să plece timp de doi ani în Grecia, la Muntele Athos. Aici, la Mănăstirea Cutlumuş, a cunoscut foarte mulţi români, veniţi să se roage. Impresionat de firea lor, "smerită şi blândă", tânărul şi-a propus ca într-o zi să le cunoască ţara, mai ales că nu vizitase vreodată Europa de Est. Tot de la ei a aflat poveştile unor figuri marcante ale ortodoxiei româneşti: Părintele Cleopa şi Părintele Sofian, precum şi despre Nicolae Steinhardt.
Drumul de la Athos la Bucureşti
După ce a citit mai multe despre România, impresionat de impactul pe care credinţa românilor, prezbitarianul John Downie s-a hotărât să dea la facultate. A ales Facultatea de Teologie din Bucureşti. "Nu cred că cineva din familia mea a înţeles alegerea", mărturiseşte astăzi părintele John Downie vorbind despre decizia pe care a luat-o, în urmă cu peste un deceniu, de a veni în România.
Prima amintire despre ţara noastră este imaginea blocurilor gri şi a unui climat de tristeţe, a unui stat care părea ruinat în urma regimului comunist. "Când am venit eu, nici nu erau maşini. Erau Dacii şi Mercedes", creionează părintele peisajul românesc de atunci. Un peisaj care avea să-i devină familiar, odată cu admiterea sa la facultate.
În peisajul acesta a rămas John Lincoln Downie, care s-a înscris la Teologie, la Bucureşti.
Cum a scris americanul un imn al cartofilor prăjiţi … româneşti
Primul an a stat la cămin, împărţind o cameră modestă cu alţi doi colegi, care au ajuns şi ei preoţi. Cei trei studenţi au mâncat în cei patru ani de Teologie cantităţi impresionante de cartofi prăjiţi, o mâncare accesibilă pentru un buget modest. În amintirea acelor ani, a şi compus un imn al cartofilor prăjiţi. Banii de buzunar şi-i câştiga din traduceri şi din predarea limbii engleze, activităţi la care nu a renunţat nici acum, căci Father John nu are un salariu, asemeni preoţilor ortodocşi români. După absolvirea Teologiei, convertirea la ortodoxism şi căsătoria cu o româncă, John Downie a devenit- ceea ce se cheamă - preot onorific. De slujit, slujeşte la Biserica Rusă, unde venea în timpul studenţiei ca un credincios, un lăcaş de cult din Centrul Vechi al Capitalei.
De ce-i plac Preotului John poliţiştii români
Dacă printre mulţi autohtoni, imaginea poliţiştilor români nu este una pozitivă, pentru Father John, lucrurile stau diferit. El crede că oamenii legii din România sunt comunicativi, permisivi, şi mai ales, glumeţi. În America, dacă te opreşte poliţia cu maşina, trebuie să stai nemişcat, cu mâinile pe volan, să nu te mişti brusc şi să te conformezi ordinelor. Întâlnirea este una stresantă şi fără drept la replică. "Aici, în România, dacă ai făcut o infracţiune mică, ai trecut pe roşu, dar era strada liberă şi n-a fost nimeni în pericol, totuşi poţi să discuţi cu poliţistul ca oamenii. Poţi să ieşi din maşină, să faci o glumă, nu trebuie să stai în maşină şi să arăţi că îţi este frică", explică Father John. Dacă e ceva care nu-i place la ţara de adopţie, "acel ceva" este birocraţia. Coada de la ghişee, intransigenţa funcţionarilor publici şi faptul că mai mereu "lipseşte ceva" nu îi plac americanului. Îndrăgostit de drumeţii montane, preotul a escaladat aproape toţi munţii României. Cum nu se consideră un om de oraş, se regăseşte în peisajul Muzeului Satului, pe care-l vizitează ori de câte ori are ocazia împreună cu soţia şi cei doi copii. Visează ca într-o zi să slujească într-o bisericuţă uitată dintr-un sat de munte.
Sarmalele şi McDonald's-ul
Father John, americanul născut în urmă cu 40 de ani într-o familie prezbiteriană şi care s-a convertit la ortodoxism, este fascinat de mâncarea românească. Printre preferatele sale sunt sarmalele şi micii. Se fereşte de McDonald's, deşi recunoaşte că nu reuşeşte mereu. Ar vrea să-şi crească copiii sănătos. Cei doi băieţi au învăţat atât engleza, cât şi româna, deşi refuză să vorbească în limba tatălui lor.
Ca un roman neaoş autohton, Father John conduce un Logan, o maşină pe care nu are de gând să o schimbe prea curând.
credit foto: Bogdan Stamatin / cuvântul - ortodox.ro
