Fenomenul Piața Universității, cunoscut și sub numele de Manifestațiile din Piața Universității sau Golaniada, reprezintă protestele din București ce au avut loc între 22 aprilie și 15 iunie 1990.
Cu o durată de 53 de zile și adunând în jur de 50.000 de oameni în fiecare seară, Golaniada este cel mai amplu protest din istoria României și cea mai mare manifestare anticomunistă din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier.
22 aprilie 1990 este considerată prima zi a celor mai mari manifestații anticomuniste din era postdecembristă și momentul în care Piața Universității a fost declarată „Zonă liberă de neo-comunism”.
În urma discursului ținut de Ion Iliescu care a catalogat persoanele ce protestau drept „huligani” și „golani”, tot mai mulți oameni au început să vină în Piața Universității. Pe fațada Universității au apărut afișe cu chipul lui Eminescu și chiar și cu „Punctul 8” al „Proclamației de la Timișoara”. În dreptul Facultății de Arhitectură a apărut o pancartă pe care scria „Facultate de Golani”.
Cineva a avut ideea de a scrie pe un carton „golan” și să îl prindă în piept ca pe o insignă. Gestul a fost imediat copiat de ceilalți protestatari. Astfel, insulta adresată protestatarilor a devenit simbolul luptei împotriva comunismului.
Cele mai importante proteste din România, prin prisma numărului de persoane prezente și la scurt timp după Decembrie 89, au durat mai puțin de două luni și s-au terminat cu un adevărat „război urban” după intervenția în forță a minerilor și a forțelor de ordine. Multe persoane au fost rănite și unele chiar și-au pierdut viața în urma luptelor de stradă.
