Urmărește A1 pe DiscoverÎn perioada regimului comunist, ziua de 23 august era o zi în care românii arătau o fericire disimulată pe chipuri, aducând un omagiu pentru conducătorul lor Ceaușescu. Iată ce semnifica ziua de 23 august în timpul regimului comunist în România.
Înainte de 1989, pe 23 august românii sărbătoreau Ziua României cu o bucurie prefăcută. Sute de mii de români, chinuiți de lipsuri erau obligați să iasă în stradă pentru a deveni figuranți ai unor spectacole fastuoase în care îl lăudau pe conducător, Nicolae Ceaușescu.
23 august – Ce a însemnat această zi ?
În 23 august 1939 se semna la Moscova pactul Ribbentrop Molotov care marca istoria europeană şi, prin protocolul secret, afecta direct România, ducând la ruperea Basarabiei din trupul ţării. În 23 august 1944 România trecea de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Razboi Mondial, întorcând armele împotriva Germaniei naziste. Timp de 45 de ani, ziua de 23 august a fost sărbătoare naţională comunistă, cu semnificaţie puternic ideologizată.
23 august – Manifestațiile pentru cinstirea lui Ceaușescu
Parade fastuoase, materiale de propagandă, demonstraţii ale oamenilor muncii, cântece pioniereşti, marşuri militare sau spectacole omagiale erau doar câteva dintre manifestările organizate în "Epoca de Aur" pentru a celebra ziua de 23 august. Pregătite cu câteva luni înainte, activităţile dedicate zilei în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi s-a alăturat Coaliţiei Naţiunilor Unite s-au transformat într-un omagiu adus conducătorului mult iubit, Nicolae Ceauşescu.
Astfel de evenimente aveau loc anual şi în judeţul Sălaj, lucru confirmat, de altfel, de relatările din presa vremii. Dănuţ Pop, şeful Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, scrie într-un articol apărut în revista "Caiete Silvane" că despre primul 23 august liber, documentele de arhivă dezvăluie puţine informaţii.
Sloganurile scandate de mulțime erau “Ceauşescu şi poporul!”, “Stima noastră şi mândria, Ceauşescu-România!, “Partidul, Ceauşescu, România!”. Bucuria le dansează pe chipuri. De la tribuna oficială, încărcată de spiritul solemn al festivităţii comuniste, Ceauşescu îşi flutură mândru mâinile în aer răsplătind în felul său mulţimea de la picioarele sale pentru grandiosul spectacol ce i-a fost dedicat. Pionierii îl sărută, îi dau flori. Ţăranii îi aduc, pe un ştergar, pâine şi sare.
Reţeaua de informatori ai Securităţii – care implica în acţiune 897 de ofiţeri şi subofiţeri -, era activată şi îi vâna pe fiecare dintre cei peste 160.000 de manifestaţi aleşi, iniţial, dintre cei mai de vază cetăţeni ai patriei.
Pionieri, muncitori, intelectuali… Cei cu origini nesănătoase, ostili partidului, erau îndepărtaţi imediat şi înlocuiţi cu persoane de încredere. Tabele detaliate ajungeau la “centru”, pe mesele activiştilor şi ale securiştilor. Cetăţenii străini – studenţi, specialişti, turişti -, erau adunaţi în grupuri bine controlate şi erau trimişi în “excursii tematice” în locuri care să nu aibă legătură cu epicentrul manifestaţiei de preamărire a eternităţii regimului comunist.
În mod ciudat totuşi, el trebuia apărat de adoratorii săi, fiecare participant fiind tratat ca un potenţial atentator. Ascultători, fără să sesizeze schizofrenia situaţiei, securiştii au încercat să îşi satisfacă şeful”.
23 august – Ce spune presa despre manifestații?
Presa locală, consultată de şeful Arhivelor sălăjene, relata cum oraşul era împânzit de steaguri şi cum oamenii se adunau încă din zori pentru a lua parte la acest eveniment festiv. "Primii erau lucrătorii de la fabrica de cărămidă din oraş, îmbrăcaţi în cămăşi albastre şi pantaloni gri. Aveau în fruntea coloanei lor, «purtat pe braţe de două tinere muncitoare», tabloul «marelui prieten al popoarelor şi al ţării noastre», Stalin. La «această apariţie lumea a isbucnit în urale şi aplaude ce nu se mai sfârşieau, astfel salutând chipul marelui dascăl al clasei muncitoare». Participă şi armata, «frumos echipată şi în perfectă ordine», dar şi salariaţii cooperativei «Victoria», «care erau uniform îmbrăcaţi»", detaliază Dănuţ Pop în "Caiete Silvane".
Întreaga coloană era deschisă de un "grup de tinere, care pe lângă uniforma lor frumoasă, purtau cifrele 23 şi literele August". După discursurile autorităţilor şi ale reprezentanţilor ţărănimii muncitoare, a fost inaugurată o stradă nou pavată, s-a defilat şi s-a încins o horă mare în Piaţa Libertăţii.
"În după-masa aceleaşi zile, armata, «în ţinută de sport», merge la stadion, unde are loc un concurs de atletism, din care «reiese marea grijă ce o poartă Guvernul nostru şi importanţa ce se dă educaţiei tinerilor militari». Iar seara, «serbarea a continuat în sala culturală, care a fost arhiplină» şi împodobită «cu steaguri roşii şi al R.P.R.». Aici, pe scena «frumos ornată cu portretele marilor luptători ai Socialismului, Lenin şi Stalin, precum şi a iubiţilor noştri luptători şi făuritori ai R.P.R. Tov. Gh. Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu», au vorbit Roşca Tănase, despre „realizările obţinute în întâmpinarea lui 23 August”, şi «Tov. Török, care a subliniat în special rolul hotărâtor al armatelor Sovietice în lupta de eliberare a ţării noastre». Întreaga zi, pe un mare panou, amplasat în centrul oraşului, zălăuanii putuseră vedea realizările din judeţ, în cei patru ani trecuţi din 23 august 1944", mai spune oficialul sălăjean, citând ziarul "Graiul Sălajului din 28 august 1948.
23 august - Ultima paradă din 1989
Ultima paradă de 23 august a avut loc în 1989. Acea paradă care omagia cuplul dictatorial a fost pregătită după scenariul anilor anteriori. După multe pregătiri ce au constat în scoaterea din producţie a muncitorilor şi de la orele de clasă a elevilor, după numeroase repetiţii, zălăuanii sărbătoreau, mai mult obligați, Ziua Naţională.
Coloane alcătuite din peste 20.000 de oameni au mărşăluit pe străzile Zalăului, iar pe Stadionul Municipal "23 August", prin faţa tribunei oficiale, au defilat armata, gărzile patriotice, detaşamentele PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei), formaţiile de pioneri şi cele de apărare civilă, carele alegorice şi muncitorii întreprinderilor din oraş, purtând tablouri cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, pancarte cu diferite lozinci, steaguri roşii şi tricolore, eşarfe.
Acest spectacol grandios era completat de prestaţiile corurilor reunite ale cadrelor din învăţământ, veteranilor de război, întreprinderilor din oraş, de recitalurile grupurilor vocale de la Integrata de In, Spitalul Judeţean, Poştă, Întreprinderea Comercială de Stat pentru Mărfuri Industriale, de concertele orchestrelor de muzică populară ale fabricilor (Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului, Întreprinderea de Armături Industriale din Fontă şi Oţel sau Întreprinderea de Conductori Electrici Emailaţi) şi de momentele pionierilor şi şoimilor patriei.
Acea zi memorabilă se încheia cu mici şi bere, la Grădina Poporului, Brădet, Popasul Romanilor ori alte localuri din oraş. "Chiar şi într-o astfel de zi, oamenii trebuiau să stea la coadă pentru asemenea bunătăţi, aşa cum se stătea, în acei ultimi ani de comunism, la aproape orice altceva de cumpărat: de la hrana cea de fiecare zi, până la produsele de folosinţă îndelungată", dezvăluie Dănuţ Pop.
Citește și:
Ce înseamnă sărbătoarea zilei de 23 august pentru romani
23 august - De ce este cea mai controversată zi din istoria României
Sursă foto: europafm.ro
