Cel mai mare incendiu dinainte de Colectiv. CONSTANTIN TĂNASE: ”Nu vă alarmați, fraților, stingem noi focul!” 1.500 de oameni erau acolo

Urmărește A1 pe Discover

Pe 22 decembrie 1937, în plină reprezentanție, la Sala ”Vox” din București, teatrul se aprinde, cu marele Constantin Tănase pe scenă. Puiu Maximilian, viitorul socru al Stelei Popescu, uriașul Sandu Giugaru sau cuplul Stroe și Vasilache scapă din incendiul ce avea să țină două zile. 1.500 de oameni erau la un pas de tragedie

Pe la 1885 - 1886, pe Bulevardul Elisabeta, cel care leagă, astăzi, Universitatea de statuia lui Mihail Kogălniceanu, se construise, pe mâna stângă, o impozantă clădire: cea a Eforiei (Administrației) Spitalelor Civile. Un an mai târziu, edificiul primise, la intrarea din spate, o sală de spectacole, modernă. Lumea a uitat, rapid, cu o cheamă așa că - grație locului în care fusese amplasată - a fost botezată ”Sala Eforie”. La 1.900 ea se extinde, vorbindu-se de o capacitate de 1.500 de locuri.

Bulevardul Elisabeta, puțin după 1900. În stânga, clădirea Eforiei, unde, în spate, avea să apară sala de spectacole

Constantin Tănase, marele actor, începe să joace în acest loc, cu trupa sa faimoasă.

22 decembrie 1937 îi prinde, pe toți, aici. Lume bună pe scenă: ”Năsăilă” e cu crizantemă la butonieră, lângă el, marele Alexandru Giugaru, la 40 de ani, apoi Stroe și Vasilache, cei care deschiseseră, deja, de vreo opt ani ”Ora Veselă”, regizorul ”Puiu” Maximilian, textier vestit, tatăl viitorului soț al actriței Stela Popescu. Teatrul ”Cărăbuș” anunțase premiera revistei ”Poftă bună la Tănase”, glumele se gustau, așa că Sala ”Vox”, redenumită modern, era ticsită.

Tănase a salvat un căluț și un măgăruș

Incendiul despre care se va vorbi mulți ani, a pornit în momentul în care, pe scenă, Tănase recita cupletul ”Ei, ai vrea?” Vede focul, simte fumul, dar nu vrea să creeze panică, așa că încearcă să continuie. Însă, din clipă în clipă, își dă seama de gravitatea lucrurilor. E aproape imperturbabil sau, cel puțin, asta îi e masca. Sare să salveze, din flăcări, un căluț și un măgăruș ce tocmai urmau să intre la aplauze. Ce vreți, suflet de arist! ”Puiu” Maximilian, cu al său frac alb, apare într-un nor de fum. E realist. ”Evacuați, vă rog, teatrul. Arde scena!” Tănase e împietrit. Are, totuși, puterea să mai spună: ”Nu vă alarmați, fraților, stingem noi focul...”

Totul e pierdut, însă lumea nu se pierde.. Se iese în stradă, calm, fără victime. 1.500 de persoane. Edificiul, însă, nu mai poate fi salvat. Arde două zile, se preface în scrum. 48 de ore pompierii se luptă cu incendiul. Unii actori, rămași în frig, pe trotuarul de vis-a-vis, nu vor să plece. E frig, vor ajunge la spital. La fel ca și 100 de spectatori, cu probleme după ce inhalaseră fumul. Pare greu de crezut dar, deși povestea este de aproape 80 de ani, nu se înregistreză niciun deces!

Pompierii s-au luptat două zile cu flăcările (foto - forum.pompierii.info)

Tănase e distrus. Presa vremii scrie aproape o lună despre eveniment. Unii vorbesc despre neglijență, alții de mână criminală. Textele lui nea Costică deranjau.

Dar lucrurile nu rămân așa. Oamenii adună bani și, pe 14 ianuarie 1938, la Sala ”Savoy” spectacolul se rejoacă. Pe locul rămas liber, după incendiu, se va amenaja un cinematograf, devenit, apoi, cinemateca ”Sala Eforie”.

”Năsăilă” va continua să-i ia peste picior pe toți încă șapte ani...