Bineinteles, fagaduiram, foarte sfioase, ca asa vom face, si de atunci, de cate ori treceam pe la casa ei (nu-mi aduc aminte de numele gazdei noastre, poate ca niciodata nu l-am stiut), ma simteam vinovata pentru ca nu ne opream sa ne tinem de fagaduiala data si eram foarte sigura ca doamna ne poftise cu tot dinadinsul sa mai venim la ea. Ba chiar ma feream cat puteam sa trec pe acea strada, prin fata casei, de teama sa nu vada cat eram de necredincioasa fagaduielii date.
Nu pot incepe povestirea amintirilor mele din Malta fara a vorbi mai intai de Clarence House din Londra, resedinta ducelui de Edinburgh si la care nu renuntaram parasind Eastwell Park. Trebuie totdeodata sa pomenesc de un lucru care lamureste ciudata dualitate a vietii noastre, petrecuta dupa plecarea din Malta, cand in Germania, cand in Anglia.
Principele consort, sotul reginei Victoria, era fratele mai mic al ducelui Ernest de Saxa Coburg. De ducele Ernest voi vorbi mai tarziu, caci era o personalitate insemnata si de pe acuma apartine intr-atat istoriei, incat ma voi simti indreptatita sa povestesc despre dansul multe si ciudate istorioare.
Aici voi pomeni numai de faptul ca nu avea copii; din care pricina atat ramura engleza, cat si cea germana a familiei hotarase ca al doilea fiu al reginei Victoria sa fie mostenitorul ducelui de Coburg.
Toate acestea, bineinteles, fusesera stabilite de parintii tatalui meu fara a se lua parerea lui; nu-l intrebase nimeni, daca-i era pe plac aceasta hotarare; se decretase doar de ambele familii ca asa va fi.
Tot articolul, in Jurnalul National
Situatie incredibila in Maramures: Un bebelus, luat din maternitate in baza unui act notarial... Satu Mare: Politista prinsa cu 160 litri de alcool fara acte...
