Live acum
Prime Time 20:00iUmor

„Pentru fiecare lucru nenorocit pe care îl faci, plătești”. A fost salvată de prostituate, a născut la 17 ani și a cântat lumii că nu regretă nimic, dar a mințit! A făcut cel mai mare păcat, același ca mama ei, și a suferit cumplit

A lăsat lumea să creadă că a fost născută pe caldarâm, a crescut într-un bordel și a fost salvată de prostituate, a cântat pe străzi ca să își câștige pâinea și a devenit mamă la 17 ani, după care a făcut cel mai mare păcat, același pe care l-a făcut și femeia care i-a dat viață. Sunt 56 de ani de când Édith Piaf s-a stins, după o viață grea și plină de suferință. Ultimele ei cuvinte au dat-o de gol. De fapt, a avut regrete. Și-ar fi dorit să nu le aibă.

A lăsat lumea să creadă că a fost născută pe caldarâm, a crescut într-un bordel și a fost salvată de prostituate, a cântat pe străzi ca să își câștige pâinea și a devenit mamă la 17 ani, după care a făcut cel mai mare păcat, același pe care l-a făcut și femeia care i-a dat viață. Sunt 56 de ani de când Édith Piaf s-a stins, după o viață grea și plină de suferință. Ultimele ei cuvinte au dat-o de gol. De fapt, a avut regrete. Și-ar fi dorit să nu le aibă.

Cântăreața care avea să lase lumii melodii ca „La vie en rose", „Milord" și „Non, je ne regrette rien” vede lumina zilei pe 19 decembrie 1915 și primește numele Édith Giovanna Gassion. Mai târziu, circulă zvonul că fost născută pe caldarâm, în dreptul unei locuințe cu numărul 72, de pe Rue de Belleville din Paris. Ea lasă oamenii să vorbească, deși pe certificatul ei de naștere a rămas, negru pe alb, că s-a născut la un spital din apropiere.

Mama ei, Annetta Giovanna Maillard, cunoscută ca Line Marsa, cântă prin cafenele și pe străzi și nu este interesată să crească un copil. Vrea o carieră. Își părăsește fetița și pleacă în lume. Tatăl ei, acrobatul Louis Alphonse Gassion, este înrolat în armata franceză, în 1916. Sunt anii Primului Război Mondial. Micuța Edith ajunge în grija bunicii din partea tatălui, matroană a unui bordel din Bernay, Normandia.

Salvată de prostituatele bunicii ei

În bordelul bunicii ei, Édith Piaf crește pe lângă „vreo zece fete sărmane”. Anii petrecuți aici o afectează, așa cum află mai târziu, în numeroasele ei relații amoroase. „Am crezut că atunci când un băiat vrea ceva de la o fată, ea nu poate refuza”, mărturisește, la maturitate.

Prostituatele de la bordelul bunicii ei joacă, totuși, un rol important în viața lui Édith Piaf, nevăzătoare, de la vârsta de trei ani până la șapte ani, bolnavă de keratită. Strâng bani și merg cu ea la un pelerinaj la Sfânta Tereza de Lisieux. Urmează „o vindecare miraculoasă”.

Când Primul Război Mondial ia sfârșit, tatăl lui Piaf este angajat de un circ ambulant și o ia cu el. Dorm într-o rulotă și colindă străzile, pe care Édith începe să cânte, câștigând astfel câțiva bani.

La vârsta de 17 ani, la fel ca mama ei, Édith Piaf devine mamă, în urma unei legături cu un tânăr, Louis Dupont. Se ceartă cu partenerul ei, care nu vrea să o vadă cântând pe străzi. Se despart. Își părăsește fiica, Marcelle, poreclită Cecelle. Fata moare de meningită în 1935, la vârsta de un an și jumătate.

Piaf decade tot mai mult, frecventează straturile cele mai de jos ale societății pariziene, lumea vagabonzilor, a traficanților de droguri, a prostituției. Continuă să cânte pe străzile Parisului, pentru a-și asigura subzistența.

Omul care o scoate din mizerie are o moarte cumplită

Într-o seară a anului 1935, Édith Piaf îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny's" de pe „Champs-Élysées", care o invită să cânte în localul său câteva melodii, printre care și compoziții ale lui Vincent Scotto. Această apariție în public pe scena unui local marchează debutul carierei sale artistice.

Leplée îi dă numele de scenă „La môme Piaf" (mica vrabie, n.r.) și îi spune să se îmbrace cu o rochie neagră, ce avea să o reprezinte în cariera sa. Prezenți la debut, actorul și cântărețul Maurice Chevalier, în plină glorie, și Jacques Canetti, impresar la radio, sunt cuceriții. Canetti îi asigură o emisiune la radio și, la sfârșitul anului 1935, îi înregistrează un disc cu melodia „La foule".

Pe 6 aprilie 1936, Leplée este ucis. Piaf este audiată și acuzată de complicitate la omor, dar ulterior este achitată. Omul care a scos-o de pe străzi a fost omorât de mafioți care au avut legături cu ea.

Ca să scape de publicitatea negativă, Piaf apelează la Raymond Asso, cu care începe o relație romantică. El îi schimbă numele de scenă, în Édith Piaf, îi oprește orice legătură nedorită și îi cere compozitoarei Marguerite Monnot să compună piese care să facă referire la viața pe care artista a avut-o pe străzi.

De aici, Édith Piaf este de neoprit. Nici cel de-Al Doilea Război Mondial și ocupația germană în Franța nu o afectează în ascensiunea ei. Când se încheie războiul, faima ei trece granițele și ajunge în Europa, Statele Unite ale Americii și America de Sud.

O tragedie, un divorț și o căsătorie cu un bărbat cu 20 de ani mai tânăr

Dar anii nu trec fără o nouă lovitură pentru Édith Piaf. Iubirea vieții ei, pugilistul Marcel Cerdan, însurat, moare în octombrie 1949, când avionul cu care trebuia să ajungă din Paris în New York, să își întâlnească celebra amantă, se prăbușește.

Viața merge mai înainte. La începutul anilor 1950, Piaf îl ajută pe Charles Aznavour să se lanseze, luându-l în turnee prin Franța și Statele Unite și înregistrând câteva dintre piesele lui.

Un an mai târziu, Piaf este rănită grav, într-un accident de mașină, lângă Charles Azanvour. O mână și două coaste rupte. Începe să fie dependentă de morfină și alcool. Suferă alte două accidente aproape fatale. Lucrurile se agravează. Încearcă o reabilitare, dar fără succes.

Se căsătorește cu cântărețul Jacques Pills, primul ei soț, în 1952. Divorțează după cinci ani. Mai trec cinci și se recăsătorește, cu cântărețul și actorul Théo Sarapo, născut în Franța, cu origini grecești. Ea, 47 de ani. El, cu 20 de ani mai puțin.

Consumul excesiv de alcool, dar și numeroasele medicamentele luate inițial pentru dureri provocate de artrită și apoi pentru insomnie își spun cuvântul. Dependențele îi sunt înrăutățite de accidentele suferite. În 1959, este operată de mai multe ori, pentru un ulcer gastric. Ficatul ei cedează. Ajunge, în 1962, să cântărească 30 de kilograme! Intră și iese din comă de mai multe ori, în câteva luni, până când se stinge, la 47 de ani, pe 10 octombrie 1963, răpusă de cancer la ficat, la vila ei din Plascassier, de pe Riviera Franceză. „Pentru fiecare nenorocit de lucru pe care îl faci în viața asta, plătești”, sunt ultimele ei cuvinte.

Soțul ei îi duce trupul neînsuflețit la Paris, pentru ca fanii să creadă că a murit în capitală. Odihnește lângă fiica ei, în cimitirul Père Lachaise din Paris. În același mormânt odihnesc și tatăl și cel de-al doilea soț al ei.