Cel mai important român a fost un german. „Am să declar nişte ţigări!”. Aceste cuvinte ți-au salvat istoria! Așa-i că nu aveai habar?

 
+5 click pentru
galerie

Se împlinesc 153 de ani de când Carol I, germanul care a fost cel mai important român, decidea, „pe riscul lui”, să renunțe la calitatea sa de ofițer prusac și să își riște viața pentru a ajunge pe pământ românesc. Primul rege al românilor avea să treacă prin Austria incognito, cu un pașaport fals, riscând să fie luat prizonier sau chiar împușcat. O diversiune-cheie, făcută prin cuvintele „Am să declar nişte ţigări!”, l-a salvat pe cel care a pus România pe hartă.

După abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza, Ion Brătianu a fost trimis să negocieze cu prinţul Karl-Ludovic de Hohenzollern, în vârstă de 27 de ani și familia lui. În urma unei discuții cu cancelarul Prusiei, Otto von Bismarck, viitorul rege Carol I al României lua drumul către pământul românesc, cu un pașaport fals.

„Dumnezeu să te aibă în paza sa”

Regele Prusiei a fost primul care și-a dat acordul, dar într-un mod tacit, deoarece tocmai în acea perioadă izbucnise un conflict grav între Prusia şi Imperiul Habsburgic. Wilhelm I i-a recomandat lui Carol să fie prudent și i-a spus: „Dumnezeu să te aibă în pază”.

Carol a hotărât să pornească la drum incognito, deoarece urma să treacă prin Austria, ţară cu care Prusia se afla în preajma războiului. El era fost ofiţer prusac şi ca atare considerat inamic, astfel că putea fi luat prizonier sau chiar împuşcat.

Pe 29 aprilie (stil vechi), Carol a obținut, în Elveţia, la Zurich, un paşaport fals pe numele Karl Hettingen. El a susținut că va călători „la Odessa pentru afaceri”.

Semnalmentele înscrise în paşaportul fals al lui Carol erau:„ochi albaştri, păr negru, nas vulturesc, mustăţi şi barbă mijind pe obraji, statură sveltă”.

Însoţit de consilierul von Werner şi de şambelanul Mayenfisch, prinţul a plecat cu trenul în ziua de 3 mai pe ruta Augsburg – Munchen – Salzburg – Viena – Pesta – Timişoara – Baziaş (ultima staţie a căilor ferate austriece).

„Am să declar nişte ţigări!”. Diversiunea prin care Carol a fost salvat, când era pe punctul de a fi prins

Trecând de Rosenheim, trenul în care se afla Carol a ajuns la Salzburg, graniţa dintre Bavaria şi Austria. Toţi călătorii au trebuit să părăsească vagoanele, așa că prințul, cu inima bătându-i tare, a coborât din tren și și-a făcut drum spre sala de așteptare, în aglomerație.  

Carol a fost oprit de un funcţionar vamal care trebuia să vizeze paşapoartele. Pe un ton nepoliticos, acesta l-a întrebat pe prinţ cum îl cheamă. Însă, pe moment, prinţul uitase ce nume adoptase. Consilierul von Werner și-a jucat atunci poate cel mai important rol din viața lui.

Von Werner a venit imediat după Carol și i-a întins funcţionarului sacul său de voiaj, spunându-i: „Am să declar nişte ţigări!”.

Între timp, mulţimea îl silea pe Carol să treacă în sala de aşteptare. Apoi, viitorul rege al României s-a așezat cu von Werner la o masă.

Când credea că poate răsufla ușurat, Carol a observat că au intrat în sala de așteptate niște ofițeri austrieci. Astfel, Carol s-a ascuns repede după o gazetă, în timp ce austriecii s-au perindat de două ori pe lângă masa lui.

În tren, din nou emoții!

După ce s-a dat, în sfârșit, semnalul urcării în tren, Carol a ocupat un loc într-un vagon de clasa a doua, aglomerat. Înainte de plecarea trenului, însă, funcţionarul cu paşaportul a intrat neașteptat în vagonul în care se afla prinţul.

Lui Carol I s-a părut atunci că funcționarul a venit după el. Acesta și-a notat ceva într-un carnet, iar Carol s-a temut că avea să fie raportat la Viena.

Carol a petrecut apoi o noapte friguroasă și chinuitoare în tren. Însă, din fericire, fără alte incidente care să î idea emoţii, Carol a ajuns cu bine la Baziaş, unde-l aștepta locotenentul Sergiu Lenș, nepotul lui Ion Bălăceanu. Aici a trebuit să aştepte două zile vaporul pentru a trece Dunărea la Orşova, pe pământ românesc.

Carol și Brătianu nu și-au vorbit pe vapor

Carol s-a îmbarcat într-o cabină de clasa a doua unde s-a întâlnit cu Ion C. Brătianu, care se întorcea de la Paris cu permisiunea împăratului Napoleon al III-lea pentru prințul străin.

Cei doi nu au schimbat nici măcar o singură vorbă, deoarece vaporul era austriac și puteau apărea complicații.

După o transbordare la Orșova cu un vapor mai mic, deoarece nivelul Dunării era scăzut, ambarcațiunea a ajuns cu bine la Turnu Severin, unde a făcut o mică oprire în drumul spre Odessa.

Atunci, Carol a dat să coboare pe uscat, dar căpitanul vasului l-a întrebat de ce nu rămâne la bord, dacă are bilet de Odessa. Atunci, Carol a spus o minciună, aceea că ar avea nevoie de o mică plimbare.

Urmat îndeaproape de Brătianu, Carol a pus piciorul pe pământul României în ziua de 8 mai 1866 la ora 16.45.

Când a păşit prima oară pe teritoriul României, Carol I a rostit următoarele cuvinte: „Punând piciorul pe acest pământ sacru, m-am şi făcut român”.

Abia în acel moment, Ion C. Brătianu și-a scos pălăria înaintea lui Carol și l-a salutat pe cel care venea în calitate de domnitor și viitor rege al României.

În spatele lui Carol, căpitanul vasului austriac spunea: „Dumnezeule, acesta trebuie să fie prințul de Hohenzollern!”. Din fericire, însă, Carol fusese recunoscut prea târziu – era deja pe pământ românesc.

De aici, Carol s-a îmbarcat din nou pe un vapor care să-i ducă pe el și pe Brătianu pe Dunăre la Giurgiu, iar de aici să se îndrepte spre București, pentru a depune jurământul în faţa Adunării Deputaţilor şi Senatului în calitate de domnitor al României. Ulterior, pe 10 mai 1866, Carol I a fost încoronat rege al României.

În cei 48 de ani de domnie ai săi (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. Tot Carol I este cel sub domnia căruia a fost construit în munții Carpați Castelul Peleș. 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI