A avut doar 1,6 metri înălțime și a ucis ruși pe bandă rulantă! Cine a fost „Moartea albă”, spaima sovieticilor. „Jumătate din capul lui lipsea”

 
+4 click pentru
galerie

„Moartea albă” s-a născut într-o iarnă, pe 17 decembrie 1905, mai exact, în Finlanda, la graniță cu Rusia. Un țăran fermier și vânâtor, Simo Häyhä avea 34 de ani când intra în istorie, drept „cel mai bun lunetist din lume”, după ce a ucis ruși inamici pe bandă rulantă și după ce a transformat mulți alți soldați sovietici în dezertori.

Finlandezul Simo Häyhä, supranumit „Moartea albă” de către Armata Roșie, era peste tot și totuși, nicăieri, înnebunind trupele sovietice în timp ce secera soldați, unul câte unul.

Recunoscut drept cel mai bun lunetist din istorie, Simo Häyhä a ucis între 500 și 542 de ruși inamici în Războiul de Iarnă (1939 - 1940), mai mulţi decât oricare alt lunetist.

Simo Häyhä a intrat în armată la vârsta de 17 ani, dar a devenit „Moartea albă” mai târziu

Fermier și vânător la vârsta de 17 ani, cunoscut în mica sa comunitate din Rautjärvi pentru abilitățile sale de țintaș, Simo Häyhä a intrat în armată.

Häyhä s-a alăturat miliţiei voluntare „Garda Albă” şi s-a făcut remarcat prin premiile obţinute în cadrul concursurilor de tir sportive la care îi plăcea să participe.

În noiembrie 1939, Armata Roșie a invadat Finlanda, care avea o armată mult mai săracă și în numărul de soldați, dar șiîn numărul de tancuri și avioane de război. Prin urmare, la începutul invaziei, Stalin credea că Finlanda este o țintă ușoară. Însă, finlandezii au avut ceva ce a înspăimântat rușii – un lunetist de excepție.

Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puştii Mosin-Nagant: M/28 „Pystykorva" sau „Spitz", pentru că se potrivea consituţiei sale, de doar 1.60 metri înălţime.

„Moartea albă” era pretutindeni și, totuși, nicăieri

Este lesne de înțeles că cel mai bun lunetist din istorie a fost și un maestru al camuflajului. Simo Häyhä a luptat în ţinută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 şi -20 de grade Celsius. În aceste condiţii, cu o armă Mosin–Nagant modificată pentru el, Simo Häyhä şi-a stabilit recordul impresionant. El a mai folosit și o armă Suomi KP-31.

Simo Häyhä a preferat să folosească mira de fier a armei, în detrimentul lunetelor telescopice, deoarece astfel avea o vizibilitate mai bună, dar și șanse mai mici de a fi descoperit. Pentru o lunetă telescopică, ar fi trebuit să ridice capul mai mult.

Una dintre tacticile lui Häyhä a fost aceea de a compacta zăpada din faţa lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă şi să-i dezvăluie poziţia.

Tot pentru a evita să fie văzut, se spune că cel mai bun lunetist din istorie obişnuia să țină zăpadă în gură, astfel încât să nu lase aburii produşi de respiraţia sa să-i trădeze ascunzătoarea.

Toate cele peste 500 de victime ale lunetistului au fost înregistrate în mai puţin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală este de doar câteva ore pe zi.

Exasperaţi de faptul că rândurile lor sunt subţiate pe zi ce trece, comadanţii sovietici au pus o recompensă pe capul lunetistului. Rușii au pregătit echipe speciale de trăgători şi au permis folosirea artileriei, dacă exista doar suspiciunea că Simo era prin împrejurimi.

Însă, nu s-au putut măsura cu „Moartea albă”. Lunetiştii sovietici au fost ucişi unul câte unul. Simo Häyhä s-a ales doar cu o pelerină arsă, după ce un proiectil a explodat în apropierea lui.

Simo Häyhä se ascundea cu pricepere printre troiene, având echipamentul complet alb. El era aproape de nevăzut, chiar şi de aproape - o adevărată „fantomă”. 

Așa se face că cel mai bun lunetist din istorie a transformat mulți soldați sovietici în dezertori. În trupele sovietice, moralul era la pământ, fiecare soldat gândindu-se că poate fi următoarea victimă a lui Simo Häyhä. Acesta este și motivul pentru care lunetistul a fost poreclit „Moartea albă”.

Simo Häyhä a fost lovit, într-un final, și a fost grav rănit, dar a supraviețuit. „Jumătate din capul lui lipsea”

Unul dintre toate gloanțele care s-au tras a avut și numele lui Simo Häyhä. Lunetistul a fost împușcat pe 6 martie 1940, în maxilarul inferior stâng, de către un soldat rus. Glonțul a ricoșat și i-a străpuns capul.

Un camarad care l-a scos din zona de conflict, alături de alți soldați, a spus că „jumătate din capul lui lipsea”, dar Simo Häyhä nu era mort.

Lunetistul a intrat în comă și s-a trezit pe 13 martie, chiar în ziua în care a fost declarată pacea. Imaginea din oglindă nu mai era, însă, aceeași pentru el. Glonțul îi sfărâmase maxilarul, lăsându-l fără obrazul stâng.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, recuperarea lunetistului a fost completă.  Simo Häyhä a devenit celebru ca vânător de elani şi un renumit crescător de câini, participând chiar şi la o partidă de vânătoare cu preşedintele Finlandei de la acea vreme, Urho Kekkonen.

În anul 1998, când a fost întrebat cum a reușit să fie un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu modest: „Prin practică”.

Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a ucis atât de mulți oameni, „Moartea albă” a răspuns scurt: „Am făcut ceea ce mi-a fost spus şi totodată ceea ce puteam face”.

Simo Häyhä a murit de bătrânețe, în anul 2002, la vârsta de 96 de ani, într-un azil pentru veteran din orașul finlandez Hamina. El a fost înmormântat în orașul Ruokolahti, un mic orăşel din Finlanda de Sud - Est, la frontiera cu Rusia.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe