Două accidente rutiere l-au omorât pe Eminescu: cum a fost ucisă cea mai frumoasă melodie românescă

 
+3 click pentru
galerie

Doina și Ion-Aldea Teodorovici, soliștii, ne părăseau acum 27 de ani. Accident de mașină. Grigore Vieru, creierul, autorul unor versuri de excepție, acum zece. Accident de mașină. Toți trei luptau să sece Prutul. ”Eminescu să ne judece”, cea mai frumoasă melodie românească din toate timpurile, a continuat să se audă. Dar, parcă niciodată n-a mai sunat la fel

Copile, da, cu tine stau de vorbă! Copile, să știi că nu dintotdeauna muzica asta românească a fost făcută de un absolvent de Automatizări, în 20-30 de minute, pe un computer, cu un soft piratat. Trebuie să ăi știință că existau versuri deștepte, ce nu se terminau în mare / soare / picioare. Și interpretări de excepție, dintr-acelea care-ți lăsau pielea ca de găină. Și asta nu când bunica ta era domnișoară, ci acum 27 de ani!

Posibil să nu fi auzit de Grigore Vieru, Poetul. Posibil. Venise pe lume în județul interbelic Hotin, pe atunci parte a României Mari, a Regatului. De mic l-a atras poezia, versul. Scria cărți pentru preșcolari. Prin 1973 a trecut, prima oară, Prutul. Atunci a luat boala: românismul. ”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. Se implicase în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia într-o vreme în care o respirație greșită în RSS Moldovenească putea însemna un drum către Moscova. Doar dus. Militează pentru limba română și strânge la piept grafia latină.

Doina și Ion Aldea Teodorovici, Soliștii, s-au căsătorit în 1981, tot de cealaltă parte a Prutului. Vieru îi lansează în muzică, la o seară de creație. Ion ia chitara în brațe și, dimpreună cu Doina, pleacă să cutreiere satele Moldovei de dincolo. Ion devine Artist Emerit. Compune de la muzică simfonică la cea din filmele pentru copii. Cântă pentru Suveranitate și Independență, apoi pleacă la Festivalul de la Mamaia. Doina ia microfonul și țipă: ”Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”. Merg mai departe, prin mai 1992, de mână cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, ajung pe Nistru. Le cântă, în românește, luptătorilor moldoveni. La o palmă de pământ stau tancurile separatiștilor transnistreni...

Tot dimpreună, Doina, Ion și Grigore coc ”Eminescu” (”Să ne judece”). Mulți spun că este cea mai frumoasă melodie românească din toate timpurile, cu cele mai frumoase versuri. Unii îi compară cu Al Bano și Romina. Ea se punea numai la port popular când o cânta. El era, tot, numai un suflet. Mâinile Doinei stăteau, mai mereu, împreunate, atunci când rostea: ”De avem sau nu dreptate / Eminescu să ne judece”...Era vremea Podurilor de Flori de peste Prut, copile. Evenimente ce nu se dădeau, ”live”, pe Facebook...

Ei au plecat primii, pe 30 octombrie 1992, la îngemănarea zorilor cu ziua. Accident de mașină. Coșereni, la 49 de km de București. Șoferul și cel de pe ”locul mortului” au scăpat fără nici o zgârietură. Zice-se că Doina era însărcinată și aștepta o fetiță...Românii de pe ambele maluri au văzut în istă despărțire o tragedie națională. Odihnesc lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului.

El i-a urmat. Accident de mașină. 15 ianuarie, ziua lui Eminescu. Chișinău-Hâncești-Cimișlia - Basarabeasca. Gheorghe Munteanu, șoferul, directorul adjunct al Ansamblului de dansuri populare ”Joc” din Chișinău, scapă. Grigore Vieru pleacă pe 18 ianuarie. 20 ianuarie 2009 e declarată zi de doliu național. Epitaful său: ”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. 

”Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate, 
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate, 
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!”

Credit foto: publika.md



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe