Palatul Roznovanu. Povești zbuciumate, BLESTEME și controverse: ,,Da, doamnă, da’ e bântuit! Eu, seara, când rămân aici până târziu aud tot felul de zgomote. Aşa că nu cred că vă trebuie".

 
+4 click pentru
galerie

Impunătorul Palat Roznovanu, prima şi poate cea mai grandioasă şi încărcată de istorie clădire a Ieşilor, are o istorie amplă și fascinantă, presărată cu blesteme, controverse și povești fascinante ale proprietarilor. ,,Se vorbește despre un blestem provocat de relația scandaloasă a celor doi îndrăgostiți."

Situat pe vechea Uliţă Mare a Iaşiului, peste drum de Mitropolie, Palatul Roznovanu a încântat şi impresionează şi astăzi importanţii vizitatori sosiţi din toate colţurile lumii. I-au trecut pragul multe personalităţi, începând cu monarhii României şi celebrităţile artistice ale vremurilor de acum mai bine de un secol şi terminând, în zilele noastre, cu înalte feţe bisericeşti, precum Patriarhul Constantinopolului şi actualii preşedinţi ai ţării. Iar acum, în locul unde odinioară aveau loc baluri somptuoase, funcţionează Consiliul Local. 

Istorie fascinantă 

Terenul care este astăzi ocupat de impunătorul Palat Roznovanu a avut o serie de proprietari, toți făcând parte din familii boierești de renume în Moldova. Printre proprietari se numără Simeon Moghilă Vodă, care i-l îl dăruiește lui Pană Visternicul, în jurul anului 1620.

Gheorghe Hatmanul, fratele domnitorului Vasile Lupu, următorul deținător al terenului, alege să contruiască o pivniță și case de piatră. Este înapoiat, mai apoi, urmașilor lui Pană de noul domnitor, ca mai apoi să fie cumpărat de Miron Costin, „vornicul țării de Jos”. 

Următorul care intră în posestia terenului este visternicul Ursache, care, împreună cu alți boieri moldoveni, erau înfricoșați de luptele continue dintre turci, nemți și ruși, alegând să părăsească țara, condamnând astfel palatul de atunci la o soartă nefastă: clădirea a fost „risipită din temelii”.

Blesteme sau presupuneri ale primarului?

În locul unde se desfăşurau ,cu mai bine de un secol în urmă, dar şi mai aproape de vremurile noastre, fastuoasele întâlniri şi petreceri, se desfăşoară, astăzi, şedinţele Consiliului local. Fostul primar Constantin Simirad a spus, odată, mai în glumă, mai în serios, că Palatul ar fi bântuit.  E drept că dezvăluirea a fost făcută când cineva care susţinea că este urmaşul Roznovanilor a cerut să i se retrocedeze Palatul. 
,,Da, doamnă, da’ e bântuit! Eu, seara, când rămân aici până târziu aud tot felul de zgomote. Aşa că nu cred că vă trebuie", a povestit fostul primar.

Ion Mitican: ,,În 1832, odată cu renovarea sa, Iordache Rosseti-Roznovanu a organizat de Sfântul Gheorghe, aşa cum organiza şi cu alte ocazii, o petrecere. Nobilii veneau după amiaza, în trăsuri trase de patru sau şase cai, alături de nevestele lor îmbrăcate în rochii bogate, lungi, cu blănuri. Iar bărbaţii purtau anterie, din mătase scumpă, pentru că fracurile abia apăruseră. Iordache a avut doi băieţi care au înzestrat palatul cu mobilă scumpă. Pe atunci existau policandri auriţi, iar balustrada scării largi, elegante, din interior era aurită. Familia era foarte bogată, influentă în toată Moldova. S-au păstrat doi îngeraşi pe care erau montate două lămpi", a povestit eruditul.

BLESTEMUL IUBIRII. Palatul Roznovanu cunoaște un con de umbră și se vorbește chiar de un blestem provocat de relația scandaloasă a celor doi îndrăgostiți

Povestea Palatului Roznovanu este presărată cu tot felul de drame și povești cu iz amoros. Una dintre dintre poveștile romantice care au zguduit societatea în general conservatoare a Moldovei secolului 19 a fost idila dintre Nicolae Rosetti-Roznovanu și Maria (Marghiolița) Ghica-Comănești, căsătorită cu mult mai vârstnicul logofăt Costache Sturdza. Cei doi au fugit și, mai apoi, s-au căsătorit. Blestemul l-a urmărit şi i-a condamnat pe cei doi soţi la dispreţ şi izolare, în timp ce palatul a rămas al nimănui. Aşa se face că impozanta clădire, cu o mulţime de încăperi, tainiţă şi hrube adânci, era spartă şi cutreierată noaptea de hoţii ce căutau comori. O altă dramă a avut loc în iarna 1957-1958. Atunci, la Palatul Roznovanu s-a iscat un incendiu, iar flăcările au mistuit etajul şi mansarda, precum şi celebrele policrandre aurite. Totul a ars din temelii.

SĂRBĂTORILE LA PALAT

Cea mai frumoasă imagine a Palatului Roznovanu este cea din jurul sărbătorilor de iarnă, de altădată. Pe atunci, nu se foloseau brazi de Crăciun, pentru că oamenii aveau un respect deosebit pentru natură. Doar familiile boiereşti preumblate prin ,,franţuzime" şi prin Germania avea obiceiul împodobirii pomului de Crăciun. Familia Roznovanu punea un brad mare în casă şi un altul, şi mai mare, în curtea din faţă şi îi încărcau cu daruri. În seara de Crăciun, luminile scăldau în lacrimi de flăcări întreaga uliţă mare a Mitropoliei. Copii înfofoliţi în straie populare se strecurau printre săniile cu clopoţei trase de câte trei-patru perechi de cai".

Transformarea în spațiu public

Îndeplinind Hotărârea Consiliului Comunal din 9 ianuarie 1891, aprobată de Adunarea Deputaţilor, în 4 iunie 1891, pentru cumpărarea palatului familiei Roznovanu, ca sediu al Primăriei, vineri, 18 octombrie 1891, a început mutarea birourilor administraţiei locale în fostele saloane, golite de vechile lor mobile.

În anul 1891, Vasile Pogor a cumpărat palatul de la familia Roznovanu, iar clădirea a devenit sediul Primăriei.

În timpul Primului Răboi Mondial, între 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor și al conducerii politice, refugiate de la București. În 1918, în actuala sala de ședințe a Consiliului Local, s-a întrunit Consiliul de Război al României.

După 1990, s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii. Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași.

Sursa: Jurnalul.ro

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe