Live acum
Prime Time 20:00Chefi la cutite

Est sau Vest? Fotografii cutremurătoare cu ZIDUL BERLINULUI: părinţi separaţi de copii, soţi de şotii, prieteni, vecini… “Aveam hipotermie şi eram epuizat”. Mărturiile celor care au trăit să treacă “graniţa”!

În 1949, Germania este în mod oficial divizată în două ţări: Republica Federală, de partea occidentală, şi Republica Democrată, de partea sovietică. Berlinul, aflat în interiorul RDG, îşi păstrează vechiul stătut şi zonele de ocupaţie distincte. Însă ca oraş controlat pe jumătate de puterile occidentale, o insulă democratică în interiorul unei ţări comuniste, Berlinul devine un ghimpe în coasta sovieticilor.

În 1949, Germania este în mod oficial divizată în două ţări: Republica Federală, de partea occidentală, şi Republica Democrată, de partea sovietică. Berlinul, aflat în interiorul RDG, îşi păstrează vechiul stătut şi zonele de ocupaţie distincte. Însă ca oraş controlat pe jumătate de puterile occidentale, o insulă democratică în interiorul unei ţări comuniste, Berlinul devine un ghimpe în coasta sovieticilor.

CUM IA NAŞTERE ZIDUL…

Libera circulaţie dintre Berlinul de Est şi Berlinul de Vest le permite locuitorilor din RDG să vadă cum se trăieşte în zona occidentală şi, atraşi de nivelul de trai de aici, să părăsească Germania comunistă. Se estimează că circa 2,7 milioane de oameni au părăsit RDG între 1949 şi 1961.

Pentru economia unei ţări ce se reface de pe urma unui război devastator, acest exod către Vest creează foarte mari probleme, mai ales în condiţiile în care jumătate din aceşti oameni sunt tineri sub 25 de ani. Din cauza acestei migraţii masive către vest, economia Germaniei democrate ajunge la începutul anilor '60 la un pas de colaps. De aceea, conducerea Partidului Comunist decide că trebuie să ia măsuri pentru a pune capăt migraţiei către vest.

Consiliul de Miniştri al RDG declara că „pentru a pune capăt activităţilor ostile ale forţelor revanşarde şi militariste din Germania de Vest, precum şi din Berlinul de Vest”, vor fi instituite controale la graniţele RDG, inclusiv la graniţa cu sectorul de vest al capitalei. De fapt, măsura nu are ca scop protejarea populaţiei Germaniei de Est în faţa acestor activităţi ostile, ci este îndreptată împotriva cetăţenilor, cărora nu li se mai permite trecerea frontierei.

DIN SÂRMA GHIMBATĂ PUSĂ ÎNTR-O NOAPTE DE AUGUST, LA ZIDUL DE CĂRĂMIDĂ DEVENIT SIMBOL.

În dimineaţa zilei de 13 august înainte de a merge la slujba de duminică, berlinezii se trezesc în mijlocul oraşului cu un gard imens de sârmă ghimbată şi cu mesaje clare pe pancarte: “TRECEREA FRONTIEREI ESTE ILEGALĂ”! Dar părinţi sunt separate de copii, soţi de şotii, fraţi de surori… Se instalează imediat panica, oamenii incep să recurgă la gesturi disperate pentru a ajunge langa cei dragi.

Trei zile mai târziu, începe construcţia zidului din… cărămizi! Totul se transformă într-o graniţă extrem de bine păzită, cu arme adevărate şi pericole de nedescris: baricade şi capcane peste tot. Oamenii nu mai pot ajunge nici la muncă, în cazul în care lucrau în părţi diferite ale oraşului…

155 DE KILOMETRI DE ZID, 127,5 KILOMETRI DE GARD ELECTRIC, PESTE 300 DE TUNURI DE PAZĂ ŞI ZECI DE MII DE SOLDAŢI!

În 1975, Zidul care separă Germania de Est de cea de Vest este terminat, iar cifrele sunt impresionante: o „zonă a morții” de aproximativ 150m păzită de soldați înarmați cu mitraliere,155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui.

Dorinţa de a scăpa de comunism, dar şi de a se reîntoarce la familii îi face pe berlinezi să rişte tot. Potrivit estimărilor oficiale, 138 de persoane mor împușcate sau suferă accidente fatale în încercarea de a trece zidul.

Prima persoană care moare din cauza zidului este Ida Siekmann: în ziua de 22 august 1961, încearcă să sară de la geamul balconului ei care dă spre o stradă aflată, teoretic, în zona Berlinului de Vest.

Din cei 10.000 de oameni care au încercat să scape din Germania de Est, peste 5.000 au reușit trecând peste sau sub Zidul Berlinului

Bariera dintre cele două zone ale orașului nu îi descurajează, însă, pe germani. Mii de oameni încearcă să treacă zidul și concep metode care mai de care mai inventive. Spre exemplu, acrobatul Horst Klein se foloseşte de un cablu electric vechi, care nu mai este în uz, și merge pe el, la o înălțime considerabilă, până ce trece oficial granița.

“AVEAM HIPOTERMIE ŞI ERAM EPUIZAT…”

În 1966, Hartmut Richter, în vârstă de 18 de ani, înoată timp de patru ore peste Canalul Teltow pentru a trece din Germania de Est în Berlinul de Vest.

"O lebădă m-a atacat, câinii lătrau, a trebuit să bag capul în apă pentru a mă feri de grăniceri. Aveam hipotermie şi eram epuizat atunci când am ajuns în sfârşit şi am ieşit pe mal", a povestit Richter mai târziu pentru Agence France Presse.

Câţiva ani mai târziu Richter se întoarce în Germania de Est şi începe să îi treacă graniţa pe prietenii săi, ascunşi în portbagajul maşinii. Mai mult de 30 de persoane scapa din Germania de Est cu ajutorul lui. În 1976, însă, este prins şi condamnat la 15 ani de închisoare. După patru ani de închisoare este eliberat cu ajutorul autorităţilor din Germania de Vest.

CĂDEREA ZIDULUI ŞI "CIOCĂNITORILE"!

Data oficială a căderii Zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea lui nu a început decât în iunie 1990. În acele șapte luni, controlul la graniță încă exista, dar nu mai era la fel de strict ca înainte. Toate punctele de trecere a frontierei au fost desființate la 1 iulie 1990, iar în luna octombrie a aceluiași an, Germania a redevenit o singură țară.

La doar câteva ore după căderea zidului și în lunile ce vor urma, mii de oameni – cunoscuți drept Mauerspechte, ciocănitori de zid – au folosit ciocane pentru a lua câte o părticiă din Zidul Berlinului ca suvernir, devenite acum suveniruri pentru turiști.

SURSE: WIKIPEDIA.ORG, HISTORIA.RO