Nadia, eroina României în al Doilea Război Mondial. Comuniștii i-au dat opt ani de închisoare. A murit amnezică, într-o mizerie cruntă

 
+2 click pentru
galerie

Rusoaică refugiată de revoluția bolșevică, Nadia Russo obține al 9-lea brevet din istoria pilotajului feminin în România. Luptă în cel de-al Doilea Război Mondial în faimoasa ”Escadrilă Albă”, salvând sute de rpniți din spitalele de campanie de lângă Odesa ori Stalingrad. Comuniștii o condamnă la șaptea ani de închisoare. Pleacă în pribegie prin Bărăgan, împachetează cartoane la o fabrică din Buftea. Moare în 1988, bolnavă de amnezie, într-o mizerie cruntă...

Nadeja Evgenievna Brjozovskaya văzuse lumina zilei la Tver, aproape de Moscova, în 1901. Familia sa avea sânge albastru: tatăl, un cunoscut general de cavalerie în armata țaristă, arborele genealogic al mamei cobora adânc în istoria Rusiei, ajungând chiar până la țarul Boris Godunov.

În 1912, rămâne orfană de mamă. Merge la liceul din Harkov, dar, la 14 ani, își pierde și tatăl. Când izbucnește revoluția bolșevică, Nadia, ajutată de fosta ordonanță a taălui ei, se refugiază în Basarabia. Prinde momentul Unirii cu Regatul României. În 1925, rudele de la Chișinău, unde locuia, o sfătuiesc că e bine să se căsătorească. Ia un moșier basarabean, Alexandru (Sașa) Russo, nobil de viță veche. Din 1932 până în 1934, Nadia merge la cursurile pentru surori medicale organizat de Crucea Roșie. Face și Belle Arte. Fuge de la Sașa și ajunge la București, la Școala de pilotaj ”Ing. Mircea Canatacuzino”. Devine a noua femeie-pilot din istoria noastră. Primește brevet de pilot gr. I și II. În 1937 își cumpără primul avion, un Bucker 131 ”Jungmann”, pe care-l înmatriculează ”YR-NAD”. În același an, Nadia obține și brevetul de zbor fără observație.

”Escadrila Albă” zbura pe avioane pe care scria ”Hai fetițo!”

Începe să participe la mitingurile aeriene. În 1938 termină a șaptea, la Chișinău. Pleacă de la Praga la București. La inaugurarea monumentului lui Aurel Vlaicu de la Bănești (lângă Câmpina) trece în zbor și presară flori peste obelisc. Tot atunci, la manevrele militare de aviație de la Galați, sunt concentrate, pentru prima oară în istoria noastră, cinci aviatoare: Marina Știrbei, Nadia Russo, Maria Drăgescu, Virginia Duțescu și Irina Burnaia. Ele vor forma nucleul celebrei „Escadrile Albe” (fondată în 25 iunie 1940 și ”botezată” astfel de către scrritorul și ziaristul italian Curzio Malaparte), cu misiunea de a evacua, de pe front, răniții. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial salvează sute de suflete din spitalele de campanie de lângă Odesa ori Stalingrad. Luptă contra rușilor, pune suflet. Avea să afirme, mai târziu, că nu a primit, niciodată, ordin, ci a zburat din convingere. Participă la campania Basarabiei. Mareșalul Antonescu află de isprăvile ei. Îi scrie generalului Jienescu, subsecretar de Stat al Aerului. ”Să-mi faci o propunere pentru toate persoanele care lucrează la Crucea Roșie, în care să intre și doamnele, care știu cât au muncit, ca să primească Virtutea Aeronautică. Vreau să-i decorez pe toți, fiindcă au făcut acte de mare bravură”.

Nadia, alături de cel de-al doilea soț, și el condamnat de către comuniști

Din august până în octombrie 1942 ia partea la campania Stalingradului. Pilotează avioane ce transportau corespondența. Apoi, când România trece de partea rușilor, simte că, pentru ea, războiul s-a terminat. În mai 1943, se retrage din motive de sănătate. Nu rupe definitiv legăturile cu aviația, dar ele slăbesc, ușor, în intensitate. Își vinde avionul. Se suie din ce în ce mai rar în carlingă.

Cadoul comuniștilor: închisoare și domiciliu forțat în Bărăgan!

Comuniștii vin la putere în România. Pentru că fusese implicată în procesul ofițerilor aviatori, care au avut contacte cu militarii englezi din Comisa Aliată de Control, Nadia Russo este arestată și condamnată, pe 22 august 1950, la opt ani de închisoare, pentru ”crimă de înaltă trădare”. Ispășește șase, în pușcăriile de la Jilava, Mislea ori Miercurea Ciuc, apoi primește domiciliul forțat îl Bărăgan, la Lătești. Aici se regăsește cu persoane importante din luma bună a Bucureștiului: soția mareșalului Ion Antonescu, soția lui Corneliu Zelea Codreanu, precum și pe viitorul soț, Gheorghe Guy Bossie, cu care se căsătorește în 1961. 

În 1962 este ”eliberată”, scapă de domiciliul obligatoriu, dar pleacă în căutarea unui loc de muncă. Nimeni nu vrea să angajeze un proscris. Ajunge la Buftea, la o fabrică de ambalaj. În 1986, i se prăpădește soțul. Pentru că nu are pensie, una dintre marile eroine ale României, Nadia Russo, își petrece ultimii ani din viață într-o cruntă mizerie. Pleacă la 22 ianuarie 1988, bolnavă de amneziei. În urma sa rămân câeva medalii: ”Ordinul Virtutea Aeronautică de pace, Clasa Cruce de Aur”, ”Ordinul Vulturul German”, ”Crucea Regina Maria”...

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE