Prea putini turisti stiu de existenta acestui mic si subred lacas, a carui simplitate te copleseste, dar pentru care nu se gasesc niciodata fonduri.
In Valcea, aceste lacasuri au fost construite intre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, fiind printre putinele marturii ale unor vremuri prospere ale industriei lemnului din Oltenia. Ctitorii erau targoveti, mici negustori, mestesugari, mosneni sau vatafi de plai. "Catagrafia din anul 1840 inregistreaza in satele din Valcea 127 de biserici din lemn impartite in cele 7 plasi. In 1940, o statistica inregistra 111 biserici din lemn pe teritoriul judetului Valcea, iar in prezent se mai pastreaza in realitate aproximativ 70 astfel de monumente.
Listele oficiale din anii 1960 rotunjeau cifra la 90. Ele sunt permanent in pericol de a disparea definitiv, din cauza starii precare de conservare, a lipsei fondurilor pentru intretinere si, nu in ultimul rand, a neglijentei si nepasarii comunitatilor locale si autoritatilor competente", afirma Raluca Mocanu, restaurator de pictura.
BISERICUTA DE LA URSI
Se spune ca ar fi fost ridicata in 1757, avand hramul "Buna Vestire" si "Arhanghelul Mihail". In forma ei actuala, cu picturi murale exterioare si interioare, viu colorate, este rezultatul reparatiilor din 1843. Structura din lemn este asezata pe o temelie, numita talpa, din bolovani de rau, nelegati cu mortar. Acest soclu avea si rolul de a compensa diferenta de nivel a terenului. Peretii laterali sunt construiti din barne groase de stejar, biserica avand un brau in forma unei franghii rasucite. Acoperisul simplu, in patru ape, era imbracat in sita.
Pridvorul deschis are sase stalpi subtiri, cu motive geometrice si cu capiteluri. Usa ingusta are ancadrament in acolada sculptat in lemn. biserica in forma de corabie frumos proportionata in interior, are un pronaos mic, despartit de un naos la fel de mic, printr-un perete de lemn cu deschideri. Naosul si pronaosul au un sistem de boltire semicilindric realizat din scanduri late sprijinite pe arce semicirculare care la randul lor se sprijina pe grinzile peretilor de sud si de nord.
Naosul are doua ferestre care au fost marite ulterior, astfel o parte din cursivitatea picturii interioare si exterioare a fost intrerupta. Altarul este luminat de trei ferestre mai mici.
ARTA MURALA
Pictura era nelipsita pe exteriorul si interiorul oricarei biserici de sat, oricat de modesta ar fi fost. Ea reprezinta talentul mesterilor, fiind o marturie a modului de viata de atunci. "Stilul picturii murale din acea epoca se caracterizeaza prin: narativism, elemente realiste, ceea ce duce la o coloratura locala, umor, oralitate, spirit moralizator, atentie speciala acordata amanuntului, decorativism, desen liber si culori vii", spune Raluca Mocanu, restaurator.
In bisericutele de sat, pictura este aparte datorita unicitatii imbinarii mesajului iconografic coerent cu stilul de influenta populara. Astfel, se observa o serie de artificii precum "alungirea pe verticala a taliei sau a altor forme anatomice, construirea de siluete foarte inalte, capete prelungi, ochi mari si rotunzi, menite sa sporeasca efectul", scrie Andrei Panoiu. Pictura bisericii de la Ursi atrage atentia prin prospetimea viziunii, foarte expresive. Se pot vedea inca peisaje inspirate de natura sau portrete ale ctitorilor, iar pe peretele de vest o imagine a Sfintei Maria cu aripi, "a doua dupa cea de la Govora".
Scena principala in dreptul proscomidiei este Iisus-vita de vie. La picioarele Sale sunt semnati cei trei zugravi: Gheorghe, Nicolae si Ioan. Intreaga pictura murala este datata tot aici in anul 1843, fiind realizata "in ulei, pe tencuiala cruda amestecata cu calti de canepa aplicata direct pe barnele de stejar incrustate cu barda".
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
Sursa foto: Jurnalul National
Piesa lui Visniec, “Buzunarul cu paine”, isi continua turneul in Canada... Virgil Ogasanu intinde o mana tinerilor actori...
