"Ciresarii", o fascinanta poveste atemporala, care continua...

"Il iubesc pe Chirita inainte de orice, pentru ca spiritul lui n-ar putea sa ramana macar o secunda intr-o colivie, fie ea chiar si o colivie din zahar colorat. Multi copii m-au intrebat daca e adevarat ca Titi Chirita, care, in mintea lor e ruda cu Karl May, locuieste intr-o moara asezata langa un castel. Va spun tuturor ca locuieste intr-un cires" - Fanus Neagu

Publicat: Luni, 05 Iulie 2010, 00:00 | Actualizat Marti, 03 Iulie 2012, 22:42

Constantin Chirita s-a nascut in 1925 la Vaslui, in localitatea Ibanesti, fiul Clarei si al lui Ion Chirita, invatatori. A urmat primele clase ale Liceului "Mihail Sadoveanu" din Galati, apoi s-a transferat la Bucuresti.

A frecventat cursurile Facultatii Politehnice din Bucuresti, pe care nu a absolvit-o, apoi s-a dedicat ziaristicii si literaturii. A fost redactor al ziarului Scanteia, a debutat ca romancier in 1949, fiind puternic inspirat din realismul socialist al timpului.

Romantismul scrierilor sale este insa sincer si naiv. Pe vremea cand scria la "Scanteia" a fost trimis pe santierul Bumbesti-Livezeni, unde, pentru a-si scrie articolele, a muncit cot la cot cu ceilalti angajati. Experienta vietii pe santier i-a animat primele scrieri.

Avea 20 de ani, iar despre perioada aceea, pe care a numit-o "cea mai romantica epoca a comunismului pe pamant romanesc", avea sa-si aminteasca in urmatorii termeni: "Ma luam la intrecere cu ei. Cine rezista mai mult la dogoarea otelului? Cine are curaj sa sara peste laminoare, cand orice miscare gresita poate sa te prefaca in otel? Dormeam impreuna, stateam de vorba ore intregi, beam nenumarate halbe de bere. Muncitorii de atunci au fost cea mai importanta descoperire a vietii mele". Credea ca poti sa fii scriitor angajat, poti sa fii in slujba celor mai nobile idei, dar, daca nu esti un adevarat artist, totul e degeaba.

Articolul continuă după reclamă

A scris memorabilul roman "Ciresarii" in care ideile sale despre clasa muncitoare lipsesc cu desavarsire. Eroii din roman au alte treburi grave si misiuni ugente, acelea de a da un sens copilariei lor razvratite frumos. Daca planul lor era sa afle pana diseara care sofer de camion din oras injura de anafura, cristelnita si grijanie, fiecare pusti avea repartizat un teritoriu clar, bine delimitat, iar actiunea este insotita de juraminte solemne de discretie. Au ora clara de dat raportul si parola secreta: "Tombi!".

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro