Aparuta la Editura Curtea Veche, impreuna cu Jurnalul National, cartea, tradusa impecabil de Mihnea Gafita, este o pledoarie pentru puterea adevarata, cea a credintei, care propovaduieste ca miracol suprem dragostea.
Cu aceeasi scriitura alerta, cu forta de a transpune cuvintele in imagini cinematografice, autorul infatiseaza istoria premergatoare nasterii lui Isus Hristos. Un destin individual, cel al "Fetei din Nazaret", prin interventia divinitatii, schimba decisiv evolutia omenirii.
Pentru abordarea acestui subiect din perspectiva laica, Petru Popescu a avut nevoie de curaj, ale carui radacini sunt in propria biografie:
"Cand am plans moartea fratelui meu geaman, am socotit-o o dovada clara ca Dumnezeu nu exista - altfel cum ar fi putut sa-mi sacrifice fratele? Si am fost ateu in practica, multi ani. Am trait curriculumul de negatie a religiei, si apoi de dezbatere si de revenire al multor intelectuali europeni. La jumatatea vietii am redevenit mistic, fara sa-i dispretuiesc pe atei. In tot acest timp, patru personaje esentiale au coexistat in mine, alaturi de personajele vietii mele reale: Dumnezeu, Iisus, Maria si Pilat. (Cele numite in Crez.) Cele mai cunoscute nume ale culturii europene si occidentale.
De aceea, a scrie despre Maria din Nazaret, singura femeie intre acele patru personaje interioare ale fiintei mele tinere, a fost un vis scriitoricesc aproape din copilarie".
Maria, familia sa si apropiatii lor fusesera obligati sa se refugieze in desert, dupa ce Irod ii alungase din Nazaret. Pilat din Pont, numit in carte Apella, a fost trimis de imparatul Augustus in oaza evreilor, sa duca vestea ca au fost iertati si se pot intoarce la casele lor.
Frumusetea tinerei Maria (in varsta de 17 ani) era intregita de inteligenta, spirit, cunoastere, candoare transformata in sfintenie. Amestecul de puritate si senzualitate, infatisat cu frenezie captivanta, il va frisona si pe cel mai apatic cititor. Feminitatea si delicatetea Fetei din Nazaret ii fascineaza pe Iosif, pe Apella, pe Dumnezeu Insusi. Intrebata de prietena sa, Orpa, "unde esti acum?", Maria dezvaluie adancul fiintei sale, curat, neatins de zbuciumul lumii: "Intr-un loc din mintea mea, unde-mi asez amintire buna dupa amintire buna si somn odihnitor dupa somn odihnitor. Acolo nu-i nici urma de intrebare care sa ma munceasca, nici strop de sentiment de vinovatie".
In acest interior se asaza Dumnezeu si spune: "Nu fi descumpanita, pentru c-o simti, iubirea. Ingaduie-ti s-o simti. Iubirea nu e niciodata un pacat daca-i adevarata. Iar a ta este adevarata. Si eu am invatat de la tine, Mariamne".
Aceasta carte proiectata in decorul lumii biblice este un hohot al iubirii, pasiunii si slabiciunii topite in miracol divin. Maria, intruchipare venerata de crestini, Mariamne, personaj de roman, poarta deopotriva iubirea lui Dumnezeu, intotdeauna mai mare decat orice alta putere, mai mare decat pacatul.
"Cartea mea, «Fata din Nazaret», nu seamana cu «Codul lui Da Vinci»", marturiseste autorul. "Eu nu propun o demascare a unei biserici dominante si perverse. Eu propun o narare a inceputului crestinismului, din interiorul lui. Eu ofer o dezvaluire a Mariei dinauntrul ei, in pieptul ei, si prin respiratia ei. E o carte indrazneata? Poate."
Este, in orice caz, o carte-semn, care poate tulbura constiinte, doar pentru a le limpezi apoi in apele tamaduitoare ale credintei. Dupa lectura romanului, inchideti cartea, apoi inchideti ochii. O fiinta plina de lumina, putere si frumusete inainteaza spre noi, prin ceata deasa a istoriei indepartate.
Jean d’Ormesson, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National... Radu Beligan sau frumusetea unei vieti dedicate...
