Cel mai sincer interviu cu Ştefan Bănică Jr. Juratul "X Factor", despre prima maşină, omleta care îi iese excepţională, dar şi despre iubirea pentru blonda din ABBA: "Aşa am început să cânt la chitară şi pian"

Toată lumea îl ştie fie de la televizor, fie de pe scenă. Foarte puţini îl cunosc, însă, pe omul Ştefan Bănică Jr. Mereu discret cu viaţa privată, foarte atent la imaginea sa construita prin muncă, mereu în căutarea perfecţiunii, juratul de la "X Factor" este, indiscutabil, cel mai cunoscut şi cel mai apreciat artist român al momentului.

Publicat: Miercuri, 04 Octombrie 2017, 17:05 | Actualizat Miercuri, 04 Octombrie 2017, 17:28

Cum ai învăţat să cânţi la chitara şi la pian şi de ce rock'n'roll?

- Sunt autodidact. Am avut modelele mele. În 1974, ascultăm ABBA, de-abia se lansase trupa suedeză şi ţin minte că eram îndrăgostit de blondă, de Agnetha. Era şi un film despre ABBA, pe care ţin minte că l-am văzut la cinematograful Patria.

Apoi, nu ştiu cum, pe benzile de magnetofon ale unchiului meu, am auzit melodia "Can't buy me love", a Beatles-ilor. Iar în momentul în care Lennon a ţipat înainte de solo, pentru mine a fost un şoc. În viaţa mea s-a schimbat ceva în acel moment. Am început să caut tot ce puteam căuta în acea perioadă despre Beatles. Nu există internet pe atunci, nici casete. Vinilurile sau benzile de magnetofon erau singura mărturie.

Articolul continuă după reclamă

După ce am descoperit Beatles-ii, care m-au făcut să îmi cumpăr o chitară bulgărească, frumoasă, dar proastă, am fost curios să văd ce-a fost înainte de Beatles. Aşa i-am descoperit pe Elvis Presley, pe Jerry Lee Lewis, pe Chuck Berry, pe Little Richard, pe pionierii rock'n'roll-ului, care m-au făcut să vreau să cânt la pian şi la chitară.

Şi cum ai ajuns să cânţi pentru prima oară pe o scenă?
- Ţin minte şi acum. Eram la Sala Sporturilor din Piteşti, cu un spectacol cu “Liceenii”, erau vreo 3.000 de oameni, plus 3.000 afară, era o nebunie, o dementă. Era o trupă acolo, trupa Demos. Atunci am cântat prima oară în faţa atâtor oameni.

Mai ţii minte ce melodie ai cântat pentru prima oară în faţa publicului?
- Da. "Blue Suede Shoes", a lui Carl Perkins, preluată şi făcută apoi celebra de Elvis Presley.

Ştiu că ai fost extrem de ocupat în ultimele zile, printre altele, cu înregistrările la noul tău disc.

Explică-ne ce pregăteşti pentru următoarea perioadă!
- Da, urmează o perioadă foarte aglomerată, dacă nu chiar cea mai plină perioadă a anului pentru mine. Pe 13 octombrie voi lansa cel mai nou album al meu, "Picat din Luna", al şaisprezecelea album de autor din carieră.

Cred că vă va surprinde plăcut acest nou disc. Albumul va fi promovat printr-un nou single, pentru care vom filma în curând un videoclip şi printr-un turneu naţional, care poartă numele discului “Picat din Luna”, care va cuprinde 11 oraşe.

Hai să ne întoarcem puţin în timp. Care a fost prima ta maşină?
- O Dacie 1300. Cumpărată de mine, din banii câştigaţi când am făcut un film serial, la finalul anilor '80. Se numea "O călătorie de neuitat". Atunci am fost plătit prima oară că un actor profesionist. Se cumulaseră deja cinci roluri principale şi, conform legii de atunci, puteai fi plătit ca un actor profesionist. Altfel, erai plătit la jumătate, ca student, pentru că nu aveai diploma de actor profesionist.

Prins cu atâtea proiecte, trebuie să îţi faci timp şi pentru tine. Cum îţi petreci timpul liber?
- Am învăţat să fiu selectiv. Fac lucruri, în timpul liber, care îmi fac plăcere. Nu mai fac nişte lucruri doar pentru că trebuie.

Mai concret, te rog?
- Uite, îmi face plăcere să mă plimb, să mă duc cu maşina într-un loc unde nu este foarte multă lume şi unde mă pot încărca de energie. Îmi place natură. Pot să mă laşi sub un copac, pe o pajişte, să stau 2-3 ore, să mă gândesc la ale mele. Îmi place să mă plimb cu câinele meu (rasa Golden Retriever), să mă plimb cu copiii mei în parc sau cu bicicletele, să mergem în afară Bucureştiului. Lucruri normale.