Dramele neștiute din viața actorului Marian Râlea. Ce poveste de viață are. A găsit salvarea în artă: „Este prezent în inima mea”

Marian Râlea a dezvăluit prin câte greutăți a trecut de-a lungul vieții. Iată cum a scos-o la capăt.

Marian Râlea este unul dintre actorii remarcabili ai României. De-a lungul timpului i-a făcut pe oameni să râdă, să plângă, să fie empatici, le-a arătat lumea în feluri diferite.

Marele actor revine pe micile ecrane în producția originală Ana, Mi-ai fost scrisă în ADN, care are premiera pe 9 ianuarie, la Antena 1. Personajul pe care îl interpretează l-a făcut să se deschidă în fața telespectatorilor și să vorbească despre propriile greutăți.

Dramele neștiute din viața actorului Marian Râlea. A găsit salvarea în artă: „Este prezent tot timpul în inima mea”

Marian Râlea îl interpretează pe Geo, care deține un bar și este un DJ nostalgic după lumea de dinainte de 1989. Tocmai de aceea îi vine greu să se adapteze la societatea de astăzi. Pe micile ecrane, actorul face echipă cu Anca Sigartău.

„Mie nu îmi place rockul și aici sunt un fan al rockului, dar cel mai important este că în jurul meu se întâmplă dramele tinereții, pe bucuriile tinereții. Joc cu tinerii foarte talentați pe care i-a ales Ruxandra Ion, așa cum face de obicei. Atunci personajul a devenit un părinte și alături de Anca Sigartău fac un cuplu superb, să prindă foarte bine la public și să aibă succes această felie de viață.

M-am adaptat, am costumație cum poartă rockerii. Sunt un fost DJ de dinainte de 1989, am acea nostalgie, pe care o respect. Am un bar, unde ne întâlnim cu toții, și încerc să îi duc sau să mă duc în lumea lor, în lumea de acum, cu mari probleme, pe care ei le trăiesc cu toată ființa lor. E un rol care cere, provoacă și sper să fie bine primit și de public”, relatează el în cadrul unui interviu.

În ciuda orelor lungi petrecute pe platourile de filmare, Marian Râlea se bucură de fiecare moment: „Filmăm de dimineață de la opt până la opt seara. Nu mai contează, asta e meseria noastră. Nu ne-am plâns niciodată. Știți că atunci vă place ceva, nu mai simțiți oboseala, așa e și la noi. Dacă ne plece ce jucăm, ce oboseală să mai simți.”

Dacă Geo tânjește după o lume apusă, Marian Râlea este destul de difert. Deși au fost și momente în care a simșit greutățile vieții atât în plan personal, cât și financiar, actorul și-a găsit refugiul în artă, mai exact în teatru.

„Au fost, dar noi suntem obișnuiți dinainte de '89, noi cei trecuți, așa că nu încercăm decât să facem fericit publicul. Sunt sălile pline la toate teatrele, nu numai în București, ci în toată țara.

Rolul nostru este de a ne juca și atunci luna decembrie pentru noi e luna copiilor, este cea mai iubită, pentru că, dacă pentru copii meseria de bază este joaca, pentru noi actorii tot joaca, dar pe scenă.

Eu cred că actorii din România au ceva în plus față de ceilalți actori, au un anume spirit. Suntem învățați să jucăm și tragedie, și comedie, și atunci trecem ușor și în viață de la tragedie la comedie, și invers”, a precizat acesta.

În cadrul aceluiași interviu, Marian Râlea vorbește despre experiențele care l-au modelat în viață.

Tragediile marcante din viața lui Marian Râlea sunt moartea mamei și a fratelui său, răpus de cancer pulmonar la vârsta de 58 de ani, în 2012. Aceștia erau singura sa familie de sânge.

„Nu am depăşit-o. Aşa ceva nu se poate depăşi! E o tristeţe îngrozitoare şi e foarte greu să accepţi că ei, de fapt, nu mai există. Nu, ei sunt cu mine în continuare.

Dacă mama avea, totuşi, 89 de ani, şi pleca din lumea asta cu socotelile încheiate, fratele meu s-a stins în doar şase luni. A descoperit un cancer care i s-a operat, apoi a început o serie de citostatice, situaţia părea sub control. Dar cred că i-au greşit puţin dozele, fiindcă dintr-odată, când nimeni nu se aştepta...” povestește actorul.

„Mama s-a chinuit ceva cu noi, să ne ţină prin şcoli. Ne-a crescut singură, doi golani în mijlocul Braşovului, fiindcă s-a despărţit de tatăl meu, când eu eram în şcoala generală. A avut o putere uriaşă de sacrificiu. Nu s-a recăsătorit, tot ceea ce a făcut a făcut pentru copiii ei, în care a crezut nebuneşte.

Era un om vesel şi bun, cel mai important lucru e că, pentru mine şi pentru Andrei, ea nu a îmbătrânit niciodată. După ce am devenit actori, n-a lipsit de la nicio premieră. Bătea drumul Braşov-Bucureşti obligatoriu, şi mereu cu ceva bun în geantă, că aşa e în Ardeal.

Eram mândria ei, se lăuda cu mine şi-n compartiment, şi când mergeam să o aştept la gară, mă saluta tot trenul”, își aduce aminte el.

Acesta povestește și că fratele său a fost persoana care a avut cea mai mare încredere în el. Ambii au absolvit U.N.A.T.C și chiar au intrat cu aceeași poezie. Marian Râlea regretă enorm că nu au împărțit și scena.

„Cel care mi-a dat curajul şi mi-a confirmat că pot face această meserie a fost fratele meu. Amândoi am intrat cu aceeaşi poezie în facultate. La început a spus-o el, apoi a venit şi rândul meu. (…)

Dar el mi-a dat încredere. Aşa am reuşit să intru la facultate şi să susţin primele spectacole. Apoi, singur am ajuns în halul ăsta. (…) Regret cumplit că n-am putut fi pe aceeaşi scenă cu fratele meu”, mărturisește marele actor.

De asemenea, acesta vorbește despre perioada nefastă în care a fost nevoit să doarmă în trenuri sau prin teatre. Viața sa nu a fost deloc ușoară, iar, așa cum mărturisește, teatrul l-a salvat.

„Am dormit prin trenuri, prin teatre. Au trecut. Teatrul m-a salvat și atunci și în continuare, meseria mea de bază, și viața mea dacă vrei, se leagă de teatru”, spune acesta.

„Poate că teatrul m-a salvat. M-am întors pe scenă și am început să joc și atunci am încercat să suplinesc cu trăirile personajelor. Așa a fost să fie, dar teatrul salvează, de asta îi și invit pe toți la teatru, să trăiască o altă lume, uneori tristă, alteori comică, dar o lume fantastică de care avem cu toții nevoie”, mai adaugă el.

Marian Râlea a absolvit U.N.A.T.C, promoţia 1982, și a jucat în mai bine de 100 de roluri memorabile. A marcat generații întregi de copii, întruchipându-l pe Magicianul. Tragediile prin care a trecut nu l-au făcut decât mai empatic și mai sensibil la lumea din jur, dându-i stropul de umor pentru a continua mai departe.

„Întotdeauna am vrut să dau la teatru și nu am putut să intru primul, am intrat al patrulea, din șapte locuri. Am terminat primul și atunci a fost o compensare”, spune Marian Râlea.