Înălțarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Poezia care alină orice suferință
Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci pica anual pe data de 14 septembrie pentru toti credinciosii crestini. Citeste cea mai frumoasa poezie, aparuta in 1924, care alina orice sufernta si intareste credinta in Dumnezeu.
Autor: Camelia Moldoveanu Publicat: Vineri, 13 Septembrie 2019, 08:46 | Actualizat: Vineri, 13 Septembrie 2019, 08:49Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci pică anual pe data de 14 septembrie pentru toți credincioșii creștini. Citește cea mai frumoasă poezie, apărută în 1924, care alină orice sufernță și întărește credința în Dumnezeu.
Pe 14 septembrie există două motive de sărbătoare: aflarea Crucii și aducerea acesteia de la persii păgâni.
Cum facem corect semnul Sfintei Cruci?
Potrivit doxologia.ro, semnul Sfintei Cruci se face corect astfel:
1. Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime;
2. Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;
3. Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;
4. În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.
Pe aceeași temăPoezia Sfintei Cruci, 14 septembrie
Mai sfântă mângâiere nu-i
Pe acest pământ de suferință
Pentru creștin, ca sfânta cruce
Slăvitul semn de biruință
„Să-și ieie fiecare crucea”
Așa-i poronca lui Iisus.
Dacă voește ca s’ajungă
În sânul raiului de sus.
Când seara mergem la culcare
Cu crucea sfântă ne-nsemnăm.
Și tot cu ea începem ziua,
Când dimineața ne sculăm.
Când lângă sânul mamelor
Copiii dorm, ele’i așează,
În leagăn și cu crucea sfântă,
Cu dragoste îi însemnează.
În ori și ce călătorie
De vrem cumva ca să plecăm
Plini de nadejde’n Dumnezeu
Noi tot cu crucea ne’nsemnăm.
La masă când ne așezăm
Prin cruce mulțumim mereu
Pentru belșugurile toate
Trimise de la Dumnezeu.
În toiul luptelor grozave
Când crunta moarte stăpânește,
Pe câte suflete viteze
Slăvita cruce nu’ntărește.
Și dacă Ea’i nădejdea noastră,
Și ajutorul cel mai sfânt,
De ce se mai găsesc ființe,
Creștine pe acest pământ?
Care-o insultă’ mii de feluri
Cu vorbe batjocoritoare?
Au nu se tem ei de mânia
Lui Dumnezeu răzbunătoare?
Nu se gândește-această lume
Că prea de tot păcătuește,
Când ori cu fapta ori cu vorba,
Puterea crucei o hulește?
Nu se gândește că viața
Nu ține-o’ntreagă veșnicie?
Azi ești voinic și mâne moartea
Te-apucă cu a ei tărie.
Te duci în lumea ceialaltă,
Nepocăit pe veci pierdut.
Primind răsplata cea amară
La care atâta ai ținut.
Creștine, mă întorc spre tine:
Fii om cu înțeleaptă minte,
Respectă crucea cea Divină,
Cu dragostea cea mai fierbinte.
Învață și pe alții care
Azi, nu cunosc a ei putere,
Căci ea va fi în veșnicie
Oricui o dulce mângâiere.
Pe aceeași temă