Milioane de români ortodocşi fac acest păcat. Cine nu are voie să fie naș de cununie!

Naşii sunt prezenţi în două momente importante prin care trece un creştin-ortodox: botezul şi căsătoria. Ei devin părinţi spirituali ai celui botezat sau ai mirilor pe care-i cunună. Biserica are, însă, o serie de reguli stricte pentru ca cineva să poată fi naş

Naşii sunt prezenţi în două momente importante prin care trece un creştin-ortodox: botezul şi căsătoria. Ei devin părinţi spirituali ai celui botezat sau ai mirilor pe care-i cunună. Biserica are, însă, o serie de reguli stricte pentru ca cineva să poată fi naş.

Atât botezul, cât şi cununia, sunt considerate de Biserică slujbe speciale, numite Taine. Amândouă reprezintă o renaştere spirituală: cel botezat se naşte în viaţa de creştin, iar mirii se nasc în viaţa nouă, aceea a unei familii. De aceea, spun oamenii Bisericii, la ambele Taine trebuie să asiste părinţii spirituali sau naşii.

În cadrul logodnei, naşii pun, împreună cu preotul slujitor, inelele pe degetele mirilor, pun şi iau de pe cap cununiile mirilor la cununie. Tot ei sunt cei care ţin lumânările, de o parte şi de alta a celor doi tineri care se cunună şi participă la dansul ritual, din rânduiala acestei Sfinte Taine.

Preotul profesor Nicolae Necula, în volumul „Biserica şi Cult pe înţelesul tuturor” spune că „naşii însă nu au numai un rol estetic şi ajutător în săvârşirea Tainei Cununiei, ci devin din acel moment părinţii sufleteşti sau duhovniceşti al celor doi miri.

Pentru cei doi miri, căsătoria şi mai ales cununia religioasă înseamnă o renaştere spirituală, naşterea unei familii, pentru care este nevoie de părinţi, aşa cum pentru naşterea fizică este nevoie de părinţi. Ţinând seama de acest rol deosebit al naşilor, de îndrumători şi călăuzitori ai viitorilor soţi, biserica cere ca naşii să îndeplinească anumite condiţii:

– Mai întâi, trebuie să fie ortodocşi. Asistenţa mirilor la cununie de către naşi de altă religie nu este îngăduită.

– În al doilea rând, se recomandă ca naşii să fie mai în vârstă decât mirii, pentru a fi cu adevărat părinţi sufleteşti, având o experienţă de viaţă din care să împărtăşească ei celor doi tineri.

– Naşi sau nuni pot fi şi rude apropiate: fraţi, surori, veri, cumnaţi. Părinţii nu pot fi naşii propriilor lor copii. De asemenea, călugării nu pot fi naşi, ca şi în cazul Botezului, fiindcă aceştia trăind departe de lume, în mânăstiri, nu se pot îngriji de călăuzirea religios – morală a finilor.

– În al treilea rând, naşii trebuie să fie cununaţi şi să aibă o viaţă morală ireproşabilă pentru a putea fi exemple pentru finii lor. Nu se recomandă ca naşii să fie tineri necăsătoriti. De asemenea, nu este recomandabil ca naşii să fie tată şi fiică sau mamă şi fiu. Obiceiul practicat în Moldova şi mai ales în Bucovina de a avea mai multe perechi de naşi de cununie nu este recomandat.

– Năşia de Cununie ca şi cea de Botez creează rudenie spirituală care constituie impediment la căsătorie între aceste rude în legătură cu năşia.”