Povestea ”Pacientului Zero”. ”Am reapărut, ca Lazăr, din morți. Vreau doar să-mi văd fetița născându-se. Atât!”

Mattia, italianul de 38 de ani considerat a fi ”pacientul zero” într-o țară cu 500 de morți pe zi, s-a întors la viață. După 28 de zile și-a putut privi soția, gravidă în 37 de săptămâni, din spatele unui geam gros. ”Nu vă pierdeți speranța. Am reapărut, precum Lazăr, din morți. Vreau doar să-mi văd fiica născându-se”, are puterea să zică

Așa e destinul, le pune în ordine pe toate. Întoarcerea la viață a ”pacientului zero” din Italia, o țară cu 500 de morți pe zi din pricina coronavirusului, corespunde cu nașterea fetiței sale. ”E unica dorință, să o văd venind pe lume. Medicii m-au asigurat că este un vis realizabil”, zice el.

Alergător de maraton, jucător de fotbal, voluntar al ”Crucii Roșii Italiene”, angajat la ”Unilever”, a devenit un simbol pentru cei care pot crede că virusul este de învins. ”Am reapărut, precum Lazăr, din morți”, adaugă, dar n-are voie să spună prea multe cuvinte.

Pentru prima dată după 28 de zile infernale, Mattia își poate vedea soția, din urma unui geam gros. Lacrimile le pleacă, amândurora. N-au voie să se atingă, deocamdată. Doar ochi și gesturi. Un ordin al doctorilor, pentru a-i proteja, dar greul pare că a trecut.

Cu 11 zile în urmă a ieșit din Unitatea de Terapie Intensivă. Respiră singur, fără ajutorul aparatelor. A trecut prin tratamentul experimental: un cocktail de antibiotice, antivirale și anti-HIV. Are voie să meargă, să facă doi-trei pași, să spună două vorbe. Să-și vadă soția, însărcinată în 37 de săptămâni. Și ea a fost infectată. El a luptat la ”San Matteo di Pavia”, ea, la Milano. Ea a scăpat prima. Când i-au spus că-și poate vedea soțul, fie și în umbra unei bucăți de cristal, și-a chemat tatăl și a fugit către spital. Prin casă n-a găsit decât un trening, primul ”echipament” pe care Mattia îl poate îmbrăca după patru săptămâni. Nici măcar nu știe cum să se comporte. Până ieri, singurele știri despre soțul său ajungeau la ea la ora 18.00. Atunci primea un telefon de la Raffaele Bruno, medicul, infectologul lui Mattia. După ce închidea cu el, mecanic, dădea volumul telefonului mai tare. ”Dacă sună să spună că totul este ok și eu nu-l aud?”, se întreba.

Să ne strângem și noi morții. Şapte cetăţeni români au decedat în străinătate de COVID-19: șase în Italia şi unu în Franţa

Mulți n-au crezut că bărbatul de 38 de ani va reuși. A fost o luptă infernală. Cei de la ”Reanimare” au trudit alături de el, nu l-au lăsat singur. Și azi e coleg de pat cu unul dintr ei. Da, infectat...Luni ori marți ar putea părăsi spitalul, ”mai subțirel și mai în formă ca niciodată”, după cum are puterea să glumească.

Înainte de a pleca, soția vrea să-l vadă pe directorul spitalului. Să-i mulțumească pentru faptul că cea mică va avea un tată. Salvarea lui Mattia e un bun exemplu pentru toți cei care au de luptat cu COVID-19. Sau, cum spune Raffaele Bruno, infectologul: ”Pentru noi toți sunt <<pacientul zero>>”.

Sursa: ”Corrierre della Sera”