Medicul care la 80 de ani luptă cu Covid! A fost în prima linie şi la cutremurul din '77 "Nu mi-e teamă, domnişoară, nu mi-e teamă absolut deloc"

În timp ce unii medici depun armele în lupta cu noul coronavirus, o adevărată lecţie şi, în acelaşi timp, impresionantă poveste de viaţă vine de la un medic ce îmbracă halatul alb de aproape şase decenii.

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Petre Ciuvăţ este medic ATI la Spitalul Orăşenesc din Rovinari care i-a devenit deja casă. Ca să fie cât mai aproape de pacienţi,acum a decis să doarmă în spital şi nu are de gând să facă vreun pas înapoi.

Secţia de ATI e a doua casă pentru dvs sau chiar prima

E aproape prima casă aş putea spune. Sunt foarte fericit că îmi pot practica profesia şi după vârsta de pensionare.

Faceţi cunoştinţă cu medicul Petre Ciuvăţ. În nici două luni, va împlini 80 de ani. Dar pentru el, medicina nu are vârstă. De aproape şase decenii, salvează vieţi. Ultimii cinci ani i-a petrecut în secţia de Terapie Intensivă de la Spitalul Orăşenesc din Rovinari.

"În anul VI, eram şi student la Medicină Generală şi eram şi intern la Anestezie, la Spitalul Grigore Alexandrescu. De atunci, practic sunt 57 de ani de când eu fac profesia de anestezie, terapie intensivă", spune medicul.

O viaţă de om şi încă are puterea să lupte

Deşi e în prima linie şi face parte din cea mai vulnerabilă categorie de oameni în faţa noului coronavirus, medicul Ciuvăţ nu are de gând să renunţe prea curând la jurământul lui Hypocrate.

"Nu este niciun pericol, absolut niciun pericol dacă ştii cum să te protejezi", spune Petre Ciuvăţ.

"Vă este teamă de acest virus?"

"Nu mi-e teamă, domnişoară, nu mi-e teamă absolut deloc şi nu îi înţeleg pe cei cărora le e teamă. Când faci medicina, o faci ca să rezolvi problemele de patologie ale oamenilor. Cum să-ţi fie teamă de o boală? Pentru asta ai învăţat, să o combaţi", spune medicul.

La aproape 80 de ani, Petre Ciuvăţ e salvator de profesie. Îşi aminteşte că şi în anul 1977, când ţara noastră a fost zguduită de cel mai mare cutremur, a fost tot în prima linie, dar într-un spital din Bucureşti.

Cutremurul din 77 m-a prins în spital, în Bucureşti, unde am lucrat o viaţă şi îngrijorarea generală a fost aproape asemănătoare cu cea de acum. Îngrijorare că se poate repeta, îngrijorare, disperare la pacienţii din spital pentru cei rămaşi acasă

Pentru că pune viaţa bolnavilor pe primul loc, medicul a decis să rămână în izolare la spital, alături de cei care au cea mai mare nevoie de el.

Sunt în spital aproape zi şi noapte, când este nevoie de mine, i-am rugat pe colegii care lucrează în UPU şi sunt de gardă, dacă au un caz în care au nevoie de mine, să nu ezite să mă cheme la orice oră.

Medicul şi-a propus să iasă la pensie abia după ce România şi lumea întreagă vor învinge pandemia.