De ce unii copii vorbesc singuri

Foarte multi copii obisnuiesc sa vorbeasca cu ei insisi, sa joaca chiar diverse roluri si sa isi tina singuri companie, de aceea, daca observi acest comportament la micutul tau, el nu reprezinta in principiu motiv de ingrijorare.

Publicat: Joi, 03 Martie 2011, 00:00 | Actualizat Duminica, 01 Iulie 2012, 12:07

Copiii au o nevoie fireasca de a comunica, de a se exprima. Vei observa ca inca de cand se naspe bebelusul gangureste, plange, rade, pufneste, dar arareori este pur si simplu tacut minute in sir. Lumea din jur ii este noua si ii place sa o exploreze folosindu-se de toate simturile.

Mai apoi, limbajul ii serveste nu doar ca instrument prin care sa se faca auzit, inteles, prin care sa ceara ce are nevoie, cat si ca instrument de joaca. Cei mici invata in mod constant cuvinte si concepte noi. Uneori parintii observa ca cel mic este pur si simplu fascinat de un cuvant si il foloseste in aproape orice imprejurare.

Este perioada in care el invata sa se joace cu cuvintele, sa construiasca povesti, personaje, sa imbine realul cu imaginarul. Uneori copiii nu vorbesc atat de mult cu ceea ce ei identifica a fi propriul sine, ci cu un prieten imaginar care le tine companie.

In general acest comportament este mai des intalnit la copiii singuri la parinti, care in lipsa unui fratior sau partener constant de joaca isi dau ei singuri instructiuni in timpul jocului, ca si cum le-ar primi de la altcineva, sau descriu ceea ce fac.

In cazul celor care mai au frati, acest comportament este observat cu predilectie cand cei mici sunt singuri. Destul de rar un copil va vorbi singur atunci cand sunt si alte persoane de fata. Cel mult va face sunete sau va povesti lucruri constient fiind de prezenta altora simodelandu-si istorisile si in functie de ei, fiind mai atenti la ceea ce spun.

Daca cel mic prefera totusi sa se joaca singur si sa isi vorbeasca desi ar putea sa se bucure de compania fratilor sau altor copii, insa se retrage de bunavoie in coltul sau, este posibil ca cel mic sa fie foarte timid si sa nu se simta in largul sau in mijlocul altora.

Parintii trebuie sa il incurajeze insa sa petreaca timp cu alti copii de varsta sa si sa invete si jocul in grup, nu doar de unul singur. Unii adulti considera ca este un lucru bun ca cel mic sa fie atat de linistit, insa faptul ca un copil este cuminte si isi vede de jucariile sale nederanjand pe altii poate si si semn ca nu se poate adapta.