Privind aceasta cladire astazi, este usor sa iti inchipui "plescaitul misterios si ritmic al copitelor cailor de la trasuri mergand intins spre Capul Podului" sau "strigatele precupetilor", familiare lui Valentin Lipatti.
Cum resedinta Lipatti era de obicei "bantuita de muzica si de muzicieni", vrajiti, probabil, oamenii se opreau sa asculte din strada cateva acorduri.
Dinu Lipatti obisnuia sa organizeze "concerte de camera" in casa din Bulevardul Lascar Catargiu, unde in afara familiei erau invitati si apropriati. Acestea se desfasurau adesea "la doua piane sau piano la patru maini", scria Miron Soarec.
INFLUENTE BAROCE
Cladirea se inscrie in liniile ecletismului, accentele principale fiind de origine baroca. Ancadramentele ferestrelor si portalul intrarii oficiale sunt elegant decorate cu elemente vegetale si nu numai. 
Intrand descoperi o locuinta burgheza tipica, a carei ambianta interioara aminteste de Bucurestiul sfarsitului de secol al XIX-lea. Odinioara, peretii erau decorati cu lambriuri din lemn sau acoperiti cu matase pe schelet de lemn.
Salonul avea o mica estrada, unde era amplasat pianul, la care adolescentul Dinu Lipatti repeta, compunea sau dadea concerte. Se pastreaza sobele, ancadramentele usilor, decoratia plafoanelor si, partial, mobilierul original incastrat.
Incaperile cu functiuni domestice sunt situate de-a lungul unui coridor lung care conduce spre intrarea secundara dinspre Strada Visarion. Imobilul are o mansarda generoasa, unde erau situate camerele servitorilor.
Astazi, din "gradina plina de flori si de miresme de altadata" nu a mai ramas nimic.
"Din spatele casei a disparut si gradina plina de crini rosii a doamnei Codrea, loc pe care s-a inaltat, inainte de razboi, imobilul cu mai mai multe etaje al generalului Radulescu", scria fratele pianistului.
Citeste si Jurnalul National!
