Pentru mulți copii, sărbătorile de iarnă se bazează pe o minciună. Li se spune că în fiecare Ajun de Crăciun, un bărbat vesel, plinuț și în vârstă îi vizitează pe toți copiii din lume. Se strecoară prin coș sau în casă prin magie, lasă cadouri (cel puțin copiilor cuminți) și apoi dispare nevăzut.
Între timp, părinții de pretutindeni își cresc copiii să fie sinceri și se tem dacă încep să mintă.
Pentru proaspeții părinți, mitul lui Moș Crăciun aduce uneori o dilemă. Ar trebui să practici ceea ce predici și să le spui copiilor adevărul? Sau există ceva special la Moș Crăciun care face ca această minciună să fie acceptabilă?
Dr. Joseph Millum, filosof la Universitatea din St Andrews, a cercetat etica minciunii adresate copiilor pentru un proiect filosofic mai amplu despre etica creșterii copiilor. El a susținut în The Conversation că a le permite copiilor să creadă în Moș Crăciun este „neetic” și „manipulativ”, că „le încalcă încrederea” și este un exemplu de „creștere a copiilor prin minciună” - adică prin înșelăciune pentru a controla comportamentul sau emoțiile unui copil.
„Când un părinte spune: «Dacă nu ești cuminte, atunci Moș Crăciun nu-ți va aduce cadouri», asta înseamnă «a fi părinte prin minciună»”, susține Dr. Millum. „Cred că a controla comportamentul unui copil cu o minciună de genul acesta este manipulativ. Există și alte modalități de a-i învăța pe copii cum să se comporte, așa că nu ar trebui să recurgem la acest tip de manipulare.” continuă Dr. Joseph Millum.
Deseori părinții care spun „minciuna lui Moș Crăciun”, nu o fac pentru a controla comportamentul copiilor, dar Dr. Millum spune că acest lucru nu contează. „Deși nu este atât de rău dacă minciuna este doar pentru distracție, este totuși lipsită de etică. Încalcă încrederea și riscă să-l supere pe copil.”
Copiii mici nu au capacitatea de a lua decizii importante pentru ei înșiși, dar totuși, a le spune copiilor minciuni pentru a-i face să se poarte bine este manipulativ. Îi împiedică să decidă din motivele corecte. Aceasta include și a-i spune unui copil că nu va primi cadouri de Crăciun decât dacă este cuminte.
Gail Heyman, profesoară de psihologie la UC San Diego, numește practica controlării copiilor prin minciuni „parenting by lying” (creșterea copiilor prin minciună). Munca ei arată cât de răspândită este această practică. Într-unul dintre studiile sale, patru din cinci părinți au recunoscut că mint pentru a influența comportamentul sau emoțiile copiilor lor.
Mulți filosofi cred că înșelăciunea este greșită deoarece încalcă încrederea. Când cineva crede mărturia noastră, are încredere în noi. Noi onorăm această încredere fiind sinceri și o încălcăm atunci când înșelăm. În relațiile sănătoase părinte-copil, copiii au încredere în părinții lor. Copiii mici pot avea încredere absolută. De aceea, o minciună atât de absurdă precum cea a lui Moș Crăciun poate rezista atât de mult timp, chiar și la copiii altfel sceptici.
Desigur, copiii au încredere în părinții lor cu mult mai mult decât să fie doar sinceri. Au încredere în ei și că îi vor ține în siguranță, iar uneori înșelăciunea ar putea fi un astfel de motiv. Să spui adevărul despre niște știri îngrozitoare unui copil mic ar putea fi prea mult pentru el și acesta pare un lucru bun de care să-l protejezi. Dar acest lucru nu justifică minciuna despre Moș Crăciun, deoarece nu protejează copiii de adevăruri neplăcute.
Desigur, consecințele minciunii contează. Chiar dacă o minciună este manipulatoare și încalcă încrederea copilului tău, ar putea fi justificată dacă este singura modalitate de a oferi un beneficiu important sau de a preveni un prejudiciu grav.
Sociologii care au analizat efectele minciunii frecvente adresate copiilor zugrăvesc o imagine sumbră. „Creșterea copiilor prin minciună” este asociată cu o satisfacție relațională mai scăzută între copiii adulți și părinții lor, precum și cu alte efecte psihologice și sociale negative asupra copiilor atunci când cresc.
Există, de asemenea, unele cercetări privind efectele minciunilor grave. Acestea se referă la subiecte precum dacă un copil este adoptat sau la boli terminale ale copilului sau ale unui părinte. Datele arată în mod constant că copiilor le merge mai bine dacă li se spune adevărul (într-un mod sensibil evident, adecvat vârstei).
Ce zic studiile despre minciuna existenței lui Moș Crăciun
Care sunt efectele minciunii existenței lui Moș Crăciun? Câteva studii fascinante au chestionat copiii despre momentul în care au aflat despre Moș Crăciun.
În 1994, psihologii au intervievat 52 de copii care nu mai credeau în Moș Crăciun. În medie, acei copii au descoperit că el nu există la vârsta de șapte ani. Aceștia au raportat o gamă largă de sentimente ca răspuns. Aproximativ jumătate s-au simțit triști, dezamăgiți sau înșelați. Trei din cinci au spus că s-au simțit fericiți. În mod notabil, niciuna dintre aceste reacții nu a fost foarte intensă.
Treizeci de ani mai târziu, un studiu similar a intervievat 48 de copii cu vârste cuprinse între șase și cincisprezece ani. De data aceasta, vârsta medie a descoperirii a fost de opt ani. Din nou, aproape jumătate dintre copii au raportat emoții negative, cum ar fi tristețea sau furia. Un număr similar a spus că sunt fericiți.
Aceste interviuri au dezvăluit puțin mai multe despre emoțiile pozitive. Cercetătorii au descoperit că fericirea copiilor provenea în mare parte din ușurarea că încă vor primi jucării sau din satisfacția de a li se demonstra că au dreptate că Moș Crăciun nu există.
Acum aproape un an, psihologul Dr. Candice Mills de la Universitatea din Texas a publicat „Proiectul Moș Crăciun”, care a folosit sondaje și date pentru a stabili că vârsta medie la care copiii nu mai cred în Moș Crăciun este de opt ani. Ea confirmă că alte câteva studii, inclusiv Studiul internațional despre Moș Crăciun de la Exeter din 2018 al profesorului Chris Boyle, precum și unele studii de la sfârșitul anilor 1970 până la începutul anilor 1990, au ajuns la concluzii similare.
De asemenea, ea a descoperit că, chiar dacă copiii experimentează emoții negative atunci când descoperă adevărul, acesta este de scurtă durată. „Majoritatea declară că intenționează să continue sărbătoarea și mitul lui Moș Crăciun cu propriii lor copii într-o zi”, spune ea.
Părinții, a descoperit ea, nu consideră întotdeauna că își mint în mod flagrant copiii despre Moș Crăciun, menținând mitul viu. „Unii părinți simt că o conversație despre Moș Crăciun este o joacă - un fel de joc de prefăcătorie. De asemenea, copiii pot pune o mulțime de întrebări diferite despre Moș Crăciun. A spune ceva de genul «Moș Crăciun are reni care zboară» este adevărat în contextul poveștii lui Moș Crăciun, similar cu modul în care a spune «Harry Potter este un vrăjitor» este adevărat pentru acel univers fictiv particular. Părinții tind să considere astfel de afirmații ca fiind mai puțin înșelătoare decât «Da, Moș Crăciun este persoana care a intrat în casa noastră și a pus cadourile sub brad».”
Să continui mitul lui Moș Crăciun sau nu?
Chiar și părinții care nu vor să se prefacă că Moș Crăciun este real își pot face griji cu privire la ce se va întâmpla dacă spun adevărul. Cât de supărat sau dezamăgit va fi? Le va spune copilul lor altor copii și le va strica totul? Vor fi alți părinți enervați?
Dacă ai ales varianta adevărului, ia în considerare un Crăciun magic în care toată lumea știe că Moș Crăciun este o născocire, dar adevărata fericire vine din a petrece un timp minunat în familie alături de cei dragi. Dacă deja ai continuat mitul, nu-ți face prea multe griji - pur și simplu găsește o modalitate de a-i da vestea cu blândețe. Majoritatea copiilor depășesc repede adevărul, iar încrederea lor în părinți nu este zdruncinată.
Dacă alegi să continui mitul lui ține seama că în general copiii sunt curioși din fire, așa că este probabil să vină la tine cu întrebări despre Moș Crăciun. Gândește-te la ce tipuri de întrebări ți-ar putea pune, astfel încât să poți planifica cu atenție răspunsurile. Iată câteva exemple de întrebări pe care le-ai putea anticipa:
- „Cum livrează Moș Crăciun cadouri la noi acasă dacă nu avem coș de fum?”
- „Cum zboară renii dacă nu au aripi?”
- „Cum ajunge Moș Crăciun la toată lumea acasă într-o singură noapte?”
De asemenea, în acest caz, ar fi bine să anticipezi din timp reacția și sentimentele copilului atunci când va descoperi adevărul. Gândește-te să ai pregătite explicațiile care să-i atenueze supărarea și să înțeleagă adevăratul. Nu evita discuția cu el, chiar dacă e furios, dezamăgit, trist sau doar confuz. Răspunde-i la aceste emoții, acceptă-i sentimentele și ajută-l să înțeleagă că este normal să se simtă așa. Apoi explică-i și motivele tale. Îi poți spune-i că a crede în Moș Crăciun a fost o parte magică a copilăriei tale și ai vrut să-i transmiți și lui această experiență. Că este o tradiție care s-a născut din dorința oamenilor de a face bine și oricine poate fi un Moș Crăciun atunci când oferă ceva din inimă.
Ce este bine să eviți
Existența mitului lui Moș Crăciun este adesea folosită pentru a manipula copiii să se comporte bine. Indiferent de povestea pe care alegi să o spui, e recomandat să eviți următoarele:
- Ideea că Moș Crăciun aduce cadouri mari și scumpe sau orice își dorește copilul.
- Folosirea unor afirmații precum: „Moș Crăciun nu îți va aduce cadouri dacă…”
Povestea „Spiritului lui Moș Crăciun”
Unii părinți încercând o explicație a mitului, au mers pe varianta unei povești imaginare, pentru a explica cu sinceritate povestea lui Moș Crăciun, păstrând în același timp magia. Explicațiile lor au fost în genul:
- „Considerăm că Moș Crăciun este un spirit al fericirii și al bunătății. Moș Crăciun nu mai este o singură persoană, ci reprezintă toate acele sentimente bune și iubitoare care vin din a fi împreună și a face lucruri bune unul pentru celălalt.”
- „A existat un bărbat adevărat pe nume Sfântul Nicolae care a trăit acum sute de ani – el livra jucării copiilor de Crăciun. Astăzi, sărbătorim spiritul Sfântului Nicolae, pe care acum îl numim Moș Crăciun, dăruind cu generozitate de Crăciun.”
Dacă îi spui copilului tău adevărul ține seama că el se va întâlni și va vorbi cu alți copii care cred că Moș Crăciun este real. Va trebui să-ți pregătești copilul pentru aceste tipuri de interacțiuni în avans, învățându-l să respecte o poveste care poate fi diferită de a sa.
Când îi spui copilului adevărul despre Moș Crăciun?
Profesorul Boyle de la Universitatea din Adelaide susține că momentul în care-i spui copilului tău adevărul despre Moș Crăciun este foarte important. În studiul său, a primit 1.200 de răspunsuri din întreaga lume – în principal de la adulți care își amintesc de copilărie – și a descoperit că 65% dintre oameni chiar s-au complăcut în mitul lui Moș Crăciun când erau copii, deși știau că nu era adevărat.
O treime dintre respondenți au spus că au fost supărați când au descoperit că Moș Crăciun nu era real, în timp ce 15% s-au simțit trădați de părinți, iar 10% au fost furioși. Un total de 72% dintre părinți au fost fericiți să continue mitul, restul alegând să nu o facă.
Cu toate acestea, problema daunelor psihologice se referă mai mult la „ratarea indiciilor” că copilul tău a aflat deja adevărul, spune el. „Dacă te întreabă direct și bănuiești că a aflat că Moș Crăciun nu este real, atunci ar fi neînțelept să menții «minciuna colectivă» mai mult timp.” La copiii mai mici, ar putea exista „mai mult loc” pentru a menține mitul, susține el. De obicei, nu există daune pe termen lung cauzate de minciuna despre Moș Crăciun. În schimb, spune el, are beneficii, cum ar fi „protejarea copiilor de realitățile mai dure ale vieții”.
Echilibrul între magie și adevăr
„În cele din urmă, a crede în Moș Crăciun este o parte pozitivă și importantă a copilăriei multor persoane”, spune profesorul Boyle. „Aflarea despre mitul lui Moș Crăciun este, fără îndoială, începutul acelei pante alunecoase în care cu toții părăsim copilăria pentru altceva. Ne amintim mereu de copilărie și de inocența care a existat. Dacă numai, ca adulți, am putea crede în Moș Crăciun măcar pentru încă un Crăciun. Unde este răul în asta?”
Dr. Tom Whyman, lector de filosofie la Universitatea din Liverpool, nu crede că părinții au datoria de a fi „inevitabil onești” cu copiii lor. „Opinia conform căreia avem o datorie absolută de a nu minți este una extremă: foarte puțini oameni împărtășesc opinia lui Immanuel Kant, conform căreia, dacă un ucigaș cu toporul ar veni la tine acasă și te-ar întreba unde este familia ta, tot ai datoria de a nu minți”, subliniază el.
Dr. Millun, pe de altă parte, este ferm convins că nu ar trebui să mai mințim nici măcar un minut despre Moș Crăciun. Dar nu este o „minciună atât de rea” încât să le spunem cu toții altor părinți ce să facă. „Cred că minciuna despre Moș Crăciun este nejustificată”, spune Dr. Millun, „dar nu trebuie să expunem mitul spunându-le copiilor altor oameni adevărul - asta trebuie să facă părinții lor.”
Modul în care vorbim cu copiii noștri despre Moș Crăciun poate fi un subiect sensibil, adesea complex, dar te poți pregăti din timp. Gândește cum vrei să abordezi subiectul, când e cel mai bun moment, ce și cum să-i explici copilului.
Mulți părinți așteaptă ca copii lor să-și dea singur seama, în timp ce se furișează în mijlocul nopții pentru a pune cadourile sub pomul de Crăciun și încercând să nu se împiedice în întuneric. Adevărul este că, în ciuda precauțiilor, mulți copii află că Moș Crăciun nu există din cauza greșelilor neîndemânatice ale adulților.
