Otita externă (urechea înotătorului): cauze, simptome, complicații, tratament și prevenție

Vacanțele la mare și înotul în piscine sunt cele mai mari bucurii ale verii, însă ele ne pot aduce și neplăceri, iar una dintre ele este o afecțiune ORL dureroasă și neplăcută numită otită externă sau, popular, urechea înotătorului. Ea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL în sezonul cald.

Otita externă afectează mai des copiii, dar și adulții care înoată des sau petrec mult timp în apă, conform Johns Hopkins Medicine. Tratamentul prompt asigură o vindecare rapidă și poate preveni complicațiile.

Ce este otita externă?

Otita externă este o inflamație a conductului auditiv extern, adică tubul care leagă urechea externă de timpan și transmite undele sonore către membrana timpanică. Acest conduct are o formă curbată, asemănătoare literei „S”, și o lungime de aproximativ 2,5 cm la adulți.

În cele mai multe cazuri, inflamația conductului auditiv extern este rezultatul unei infecții bacteriene. Mai rar, poate fi cauzată de o infecție fungică.

Care sunt cauzele otitei externe?

Înotul sau băile frecvente pot duce la acumularea de apă în ureche, iar umiditatea creează un mediu umed propice creșterii unor bacterii și ciuperci. Totodată, apa înmoaie pielea și o face mai vulnerabilă la infecții, iar spălarea cerumenului îndepărtează bariera naturală de protecție împotriva microbilor. Toți acești factori pot duce la apariția otitei externe și explică de ce este diagnosticată cu precădere în sezonul estival.

Pe lângă umezeala persistentă din urechi, o altă cauză poate fi contactul cu apă contaminată, fie din piscine insuficient dezinfectate, fie din lacuri sau mări. Germenii pe care îi conține pătrund în canalul auditiv și pot să provoace infecții.

De asemenea, leziunile pielii din interiorul urechii pot deveni porți de intrare pentru bacterii, potrivit Mayo Clinic. După înot sau după baie, unii oameni își curăță agresiv urechile cu bețișoare, iar acestea pot distruge stratul protector de ceară și irita pielea din conductul auditiv.

Curățarea urechilor cu unghiile sau cu alte obiecte, precum și folosirea căștilor auriculare sau a aparatelor auditive pot, de asemenea, să provoace leziuni care cresc riscul de infecție.

Citește și: Cât de periculos este să stăm constant cu căștile în urechi

Alți factori de risc pentru otita externă sunt:

• acumularea excesivă de cerumen
• pielea uscată în canalul auditiv extern
• corpii străini în ureche
• eczemele și alte boli inflamatorii ale pielii

Ce simptome are urechea înotătorului?

De obicei, simptomele otitei externe sunt ușoare la debut. Dacă infecția nu este tratată sau se răspândește, ele se pot agrava. În funcție de simptome, această afecțiune poate avea trei forme: ușoară, moderată și severă.

Simptome ușoare

• mâncărime în canalul auditiv
• roșeață ușoară în interiorul urechii
• disconfort ușor, care se accentuează când tragi de ureche sau când apeși pe mica proeminență din fața urechii, numită tragus
• secreții din ureche

Simptome moderate

• mâncărime accentuată
• durere tot mai intensă
• senzație de ureche „plină” și obstrucție parțială a canalului auditiv
• scăderea auzului

Simptome severe

• durere intensă care poate iradia spre față, gât sau partea laterală a capului
• blocarea completă a canalului auditiv
• roșeață sau umflătură la nivelul urechii externe
• febră
• umflarea ganglionilor limfatici din gât

Când să mergi la medic?

Chiar dacă simptomele otitei înotătorului par ușoare la început, este important să mergi la medic încă din fazele incipiente pentru a preveni complicațiile. Inițierea timpurie a unui tratament adecvat poate preveni agravarea infecției sau extinderea inflamației. Cu cât intervenția este mai rapidă, cu atât recuperarea este mai ușoară și mai rapidă.

În unele cazuri, otita înotătorului poate evolua rapid și necesita intervenție medicală imediată. Dacă durerea devine puternică și iradiază către gât, față sau partea laterală a capului, ori dacă apare febra, este important să te prezinți cât mai repede la medic sau la camera de gardă.

Aceste simptome pot semnala o infecție avansată, care nu se poate trata doar cu remedii obișnuite și necesită un tratament specific.

Cum se tratează urechea înotătorului?

Cu un tratament prompt și corect prescris de un specialist ORL, otita externă se vindecă, de regulă, în decurs de 10 zile. Planul de tratament variază în funcție de severitatea infecției, vârstă și starea generală de sănătate. În general, acesta include:

• Picături auriculare cu antibiotic, în cazul infecțiilor bacteriene, sau cu antifungic, dacă infecția este cauzată de ciuperci;
• Picături cu corticosteroizi pentru reducerea inflamației și a disconfortului;
• Medicamente analgezice, pentru calmarea durerii.

De obicei, picăturile pentru urechi conțin o combinație a acestor substanțe, ceea ce le permite să acționeze simultan împotriva mai multor simptome și cauze ale infecției.

Cum se administrează picăturile pentru urechi

Cerumenul, secrețiile sau resturile din canalul auditiv pot împiedica picăturile să ajungă la locul infecției. Curățarea urechii afectate înainte de a fi administrate le crește eficiența și accelerează vindecarea, însă procedura poate fi realizată numai de către specialistul ORL.

Curățarea se poate realiza prin aspirație, spălarea cu soluții speciale sau îndepărtarea manuală cu instrumente fine. Nu se recomandă curățarea urechii acasă, cu bețișoare sau cu alte obiecte, pentru că riști să agravezi infecția sau să rănești canalul auditiv.

Iată cum să aplici corect picăturile în ureche:

• Pentru a evita senzația neplăcută de rece, încălzește picăturile ținând flaconul în mână câteva minute. Astfel, temperatura lor va fi mai apropiată de cea a corpului;
• Dacă poți, roagă pe cineva să te ajute cu aplicarea picăturilor în ureche;
• După ce ai pus picăturile, stai întins pe o parte, cu urechea afectată în sus, timp de câteva minute. În acest mod, medicamentul se va distribui pe întreaga lungime a canalului auditiv;
• Dacă administrezi altei persoane picăturile, trage ușor lobul urechii în jos pentru a deschide mai bine canalul auditiv.

Complicații posibile ale otitei înotătorului

În majoritatea cazurilor, otita înotătorului nu este gravă și se vindecă rapid cu tratament adecvat, dar poate cauza complicații dacă infecția este ignorată sau tratată necorespunzător.

Una dintre cele mai frecvente este pierderea temporară a auzului, manifestată printr-o senzație de auz „înfundat”. Auzul revine de obicei odată ce infecția este tratată. În unele cazuri, infecția poate persista mai mult de trei luni, caz în care vorbim despre otită externă cronică. Acest tip de infecție de durată este mai greu de tratat, mai ales dacă este cauzată de bacterii rare, de o reacție alergică la tratamentul local sau este asociată cu afecțiuni ale pielii, cum ar fi dermatita sau psoriazisul.

Mai rar, infecția poate pătrunde mai adânc în piele, provocând celulită - o inflamație a pielii care necesită tratament prompt. În cazuri și mai grave, infecția se poate extinde către oasele și cartilajele bazei craniului, ducând la osteomielită. Această afecțiune provoacă dureri severe și evolutive. Riscul este crescut la vârstnici și persoanele cu imunitate scăzută sau diabet.

În situații extreme, infecția poate depăși zona urechii și afecta alte zone ale capului, inclusiv nervii din jur sau chiar creierul. Deși foarte rară, această complicație este gravă și poate pune viața în pericol dacă nu este tratată prompt.

Cum poți preveni otita externă

Urechea înotătorului poate fi prevenită prin câteva măsuri simple, menite să reducă umezeala și iritațiile din canalul auditiv. Păstrarea urechilor uscate este esențială pentru a evita mediul propice dezvoltării bacteriilor și fungilor care favorizează infecțiile.

Iată ce poți face pentru a preveni otita externă:

• După baie sau înot, înclină capul pe fiecare parte pentru a ajuta la scurgerea apei din urechi;
• Cu urechea orientată în jos, trage ușor lobul urechii în diferite direcții pentru a elimina apa din canalul auditiv;
• Șterge urechile ușor cu marginea unui prosop moale sau folosește un uscător de păr la setarea cea mai joasă sau rece. Ține uscătorul la cel puțin 30 cm distanță de ureche și mișcă-l continuu;
• Folosește dopuri de urechi când înoți sau faci duș, pentru a preveni pătrunderea apei în canalul auditiv;
• Nu curăța canalul auditiv cu bețișoare de urechi, degetele sau cu alte obiecte, pentru a evita rănirea pielii sau împingerea cerumenului mai adânc în ureche.

Citește și: Ce se întâmplă dacă folosești bețișoare de urechi. Care sunt riscurile și de ce nu trebuie să le utilizezi

Dacă petreci mult timp în apă sau dacă ai avut otită externă în trecut, medicul îți poate recomanda picături auriculare ca măsură preventivă. Acestea ajută la uscarea canalului auditiv și previn dezvoltarea microorganismelor care provoacă infecții. Ideal, picăturile se aplică atât înainte, cât și după înot.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.