Grecia mea de vis: incursiune in Salonic

Prima impresie pe care am avut-o atunci cand am intrat in Salonic a fost ca nu ma simteam deloc in afara Romaniei. Desi Grecia este in Uniunea Europeana inca din 1981, se pare ca a uitat sa "debalacanizeze" partea sa superioara.Prima mea zi in Salonic s-a nimerit a fi o insorita duminica, in care toata lumea lenevea, inclusiv porumbeii rataciti printre picioarele turistilor.Cafenelele in stil frantuzesc, amplasate la parterul blocurilor grecesti, cu tente socialiste (imi aminteau de blocurile bucurestene), erau pline pana la refuz. Nu am avut loc nici macar sa intru intr-una, ca sa intreb daca va fi, in curand, vreun loc liber.Asa ca am renuntat si m-am hotarat sa strabat orasul la pas... Am nimerit in cateva parculete dragute, linistite, in care studentii stateau tolaniti pe iarba, la umbra, savurand cafeaua dintre pauze.Prima mea oprire a fost la Turnul Alb. La prima vedere nu este decat un turn, pe care nu stii de ce sa-l numesti "alb". Insa, odata intrat in el, ramai captiv, pentru cateva zeci de minute, in complexa sa istorie. Pe un pliant pe care l-am gasit la intrare scria ca "Turnul alb este simbolul orasului Salonic...dintr-o pura coincidenta". Istoria acestui monument este vasta si complexa, deoarece, ca orice turn, ascunde si multe mistere. Atmosfera sa sumbra este completata de istoria din secolul XIX, in care a primit denumirea de "Turnul sangeros". A fost inchisoare si loc de executie, iar numele sau actual a fost dat in 1890, cand turnul a fost vopsit in alb de un detinut, in schimbul libertatii.Am trecut pe langa grandioasa Universitate Aristotle, pentru a ma opri, de fapt, in fata unei cladiri palide, unde se afla Muzeul de Arheologie. Pasionatii de istorie si arheologie vor gasi foarte interesant acest muzeu, deoarece sunt multe lucruri de vazut, cat te tin picioarele.In Muzeul Culturii Bizantine m-am simtit ca acasa... era cam aceeasi atmosfera intalnita in Muzeul National de Arta, insa, parca, ceva mai complex.Am luat-o, apoi, agale pe bulevardul Tsimiski si am admirat diversitatea de magazine, realizand ca Salonicul este locul ideal pentru shopaholici! Dupa atata plimbare, era inevitabil sa nu ne ia foamea, ori setea. Asa am ajuns in piata Aristotelous, in care, uimitor, poti gasi un loc liber la o masa.Ospatarii sunt foarte politicosi si servirea este excelenta. Bineinteles ca in schimbul acestor servicii si preturile sunt destul de piperate. Dar ce mai conteaza acest aspect atunci cand esti in vacanta?Am observat, apoi, cu stupoare, ca un iz de ghena a impanzit orasul. Nu stiam ce se intampla, pana sa vad cateva tomberoane pline pana la refuz, care degajau un miros respingator. Am aflat, ulterior, ca exact duminica este ziua in care se ridica gunoaiele de pe strazi. Nici plaja nu era exceptionala. Pentru pretentiile pe care le are orasul, al doilea ca marime si importanta, dupa Atena, plaja era destul de mica si murdara. As fi crezut ca sunt in Mamaia, daca nu era golful Thermaic.Probabil ca, daca as locui in Salonic, as avea aceeasi senzatie pe care o am ca locatar al Bucurestiului.. orasul pe care il poti iubi si detesta in acelasi timp...Foto: www.tripadvisor.com