"Intre 13 si 21 martie am fost in Sicilia pentrua aprofunda mai bine bucataria acestei regiuni din Italia, renumita pentru calitatea fructelor si a legumelor, dar si pentru infuzia de peste si fructe de mare proaspete. Am locuit ieftin si excelent in Palermo, intr-o garsoniera dintr-o zona veche si foarte pitoreasca, foarte aproape de centru, si am facut excursii si la Trapani (150 km vest, nimic deosebit) si la Cefalu (60 km, un orasel revelatie ptr. mine, extraordinar), dar si la Mondello, care e un mic portulet pescaresc, dar si plaja de baza de relaxare pentru locuitorii din Palermo pe timp de vara, fiindca se afla la doar 10 km de centrul acestui oras.
In perioada urmatoare voi avea un serial culinar dedicat acestei calatorii care ne-a lasat o amintire extraordinara, a trezit in noi niste sentimente noi si puternice legate de gatit si de metode de gatit si de tot ceea ce inseamna universul culinar. Am castigat foarte mult, am capatat informatii direct de la sursa, si sper sincer sa reusesc sa intru pe un alt palier in ceea ce priveste dezvoltarea personala culinara.
Primul episod este dedicat pastelor. Da, sunt foarte importante si in Sicilia, ca-n orice oras italian, exista specialitati locale, si am avut ocazia sa descopar preparate inedite, simple si extrem de gustoase, dar si sa fiu dezamagit de un produs care este considerat emblema pastelor de tip sicilian.
Sicilia – aproape totul despre pastele fainoase si metodele de preparare
Inainte de a incepe acest capitol, o scurta introducere: recunosc că am vânat, pur și simplu, să prind măcar un local care să fiarbă pastele mai mult decât clasicul și standardizatul al dente. Nimic! Pur și simplu cred că n-ai cum să găsești în Italia paste extrafierte și pline de apă. Respect! Indiferent de tipurile de paste folosite, toate au fost fierte ca la carte.
In documentarea pe care am facut-o inainte despre Sicilia, am aflat ca trebuie sa incerc neaparat Pasta con sarde - ce bine suna denumirea, este? Pastele folosite pentru aceasta specialitate sunt, deobicei, bucatini (mai grosute, rotunde si goale pe interior). Ma gandeam la paste cu sardine prospete, ceva de genul asta, tulburator de gustos deci :) .
Din pacate, cu mana pe inima pot spune ca nu mi-a placut combinatia folosita. Or fi speciale, inedite, etc, dar conteaza si gustul. Sa ma explic: pasta con sarde repreznta, practic, paste amestecate cu o pasta formata din sardine maruntite, frunzulite de fenicul si chiar bucati mici de tulpina de fenicul, stafide maruntite, sofran, seminte de pin, fileu de anchovy (nu stiu care e termenul romanesc), migdale maruntite. In multe retete vazusem si sardine puse la final, peste acest amestec. La prima vedere pare interesanta combinatia, corect?
Ei bine, nu m-a impesionat, poate ca am avut eu ghinion, insa in cazul meu am simtit extrem de putin gustul de sardine, care a fost complet batjocorit de combinatia de tulpina de fenicul, de migdalele maruntite si exagerat de multe, etc. Da, nu mi-au placut si asta e, n-am ce face.
In Cefalu am mancat insa cele mai bune paste din toata vacanta. Si au fost paste fara pic de carne. Tare, nu? Am luat Pasta Glassa – pe scurt, paste (au fost penne aici) cu mozarella, rosii, usturoi si putin patrunjel. Atat. Ei bine, putinul asta, combinat cu efect, pe baza calitatii extraordinare a pulpei de rosii si a mozzarellei, au facut din acest preparat aproape o minune. M-am indragostit de acest preparat si primul fel de paste pe care l-am facut in Dublin, la intoarcere, adica ieri seara, a fost chiar acestea.
La pasta glassa se pot folosi mai multe tipuri, in Cefalu au fost penne, noi aseara am folosit linguine, care sunt niste spaghete plate, practic, nu rotunde.
Tot la Cefalu, Dora a luat Pasta con vongole e cozze (pasta cu scoici si midii), foarte, foarte bune si acestea, tot pe baza de penne, cu un sos fin alb si in cantitate scazuta, cu patrunjel, cu usturoi, cu vin. Va ofer mai jos si poza din cadrul natural in care am mancat in Cefalu, in piateta Catedralei oraselului, o bijuterie arhtectonica intr-un oricum magnific oras pe care vi-l recomand din toata inima.
Alte tipuri de paste pe care le-am comandat au fost pasta alla norma (cu vinete, sos de rosii, ricotta, ceapa si busuioc – insa s-au calificit oamenii la vinete in primul loc), paste cu cartofi, morcovi si carne de carnati (nu deosebite).
Cu ce am ramas din degustarea a 6-8 tipuri de paste populare in Sicilia (observati ca nu m-am bagat la clasicele carbonara, milanese, etc, etc, etc)? Cu calitatea tipurilor de paste, cu extraordinara calitate a sucului in pulpa de rosii, de-mi venea sa comand separat o sticla de pulpa si s-o beau in loc de vin :) , cu faptul ca nu trebuie sa faci un haos de ingrediente (asa cum se intampla la Pasta con sarde) ca sa-ti iasa paste bune, cu calitatea ingredientelor adiacente (vinete, verdeturi, busuioc, branza, etc).
Nu toate localurile din Sicilia au paste proaspete, facute in casa, acolo unde se intampla acest lucru se specifica clar, separat, in meniu, insa oricum calitatea e ridicata.
Prin urmare, cred sincer ca mi se va schimba modul in care privesc prepararea pastelor, voi incerca sa raman minimal si sa caut mereu ingrediente cat mai proaspete. Greu in Irlanda fata de paradisul fantastic din Sicilia, dar asta e, incerc. De-altfel, asa cum am zis, duminica, dupa ce am cumparat deja vreo 4 tipuri de paste diferite (inca ne e lene sa facem paste in casa, dar promit sa schimb si aici), am si preparat pasta glassa cu linguine, foarte, foarte bune.
Nu uitati: ramaneti minimali, fierbeti mereu pastele al dente (vad din pacate pe nenumarate bloguri fraza “am fiert pastele conform indicatiilor de pe pachet“ – lasati indicatiile, gustati-le singuri, simtiti singuri diferentele timpilor de fierbere), alegeti mozarella de calitate, rosii de calitate, busuioc proaspat, nu mai puneti cascaval clasic (in Italia ar fi o blasfemie), ci doar parmezan sau pecorino. Va garantez ca veti aprecia altfel calitatea produsului final.
Sper ca v-a placut primul episod, in zilele urmatoare urmeaza episodul dedicat pestelui si fructelor de mare, atat celor din piete, dar si celor servite in localuri."
sursa: foodblog.ro
