Tot 2004, Banca Mondiala concluziona ca "aplicarea unui management modern combinat cu licitatii competitive ar putea reduce costurile anuale ale Companiei la valoarea de 214 milioane Euro pentru 2010-2015". CNADNR ar fi trebuit astfel sa implementeze doua sisteme care ar fi asigurat determinarea unor bugete analitice si nu statistice, asa cum se obisnuieste pe plaiurile dambovitene. Printr-o simpla esalonare pe durata a trei ani a lucrarilor de reparatii, banii nu s-ar mai fi pierdut in zeci de contrtacte aditionale.
Sistemele recomandate au fost PMS (n. red. Pavement Management System) si BMS (n. red. Bridge Management System). Practic, pe masini s-ar fi montat diverse echipamente care ar fi stabilit starea sistemului rutier in profunzimea lui. Sistemul ar fi ajutat Compania in realizarea unei esalonari pe durata a trei ani de zile a lucrarilor de reabilitare, in functie de prioritati si raportul pret/lucrare ar fi determinat bugete multianuale exacte.
Pe lista de prioritati se mai gasea in 2004 si constructia a 5 variante ocolitoare: Medias, Targu Mures, Reghin, Bacau, Brasov dar si reabilitarea unor drumuri si poduri. Compania nu a reusit sa indeplineasca conditiile pentru accesarea banilor Bancii Mondiale. In ceea ce priveste lucrarile de reabilitare ale podurilor, imprumutul impunea urmatoarea conditie: alegerea unui consultant care sa ajute Compania sa se restructureze si sa gaseasca toate posibilitatile corecte, legale si morale de a atrage fonduri pentru autofinantare.
Cum acest lucru nu s-a intamplat, doar 20 de milioane de dolari din banii Bancii Mondiale s-au regasit in lucrarile de infrastructura romanesti.
Citeste tot articolul pe Jurnalul!
Foto: Intactimages
