Muammar Gaddafi, cu averea-n pom

Urmărește A1 pe Discover

Statele europene fac front comun impotriva liderului libian Muammar Gaddafi si ii blocheaza accesul la conturile deschise in strainatate.

Decizia, luata la nivelul Uniunii Europene, este pusa in practica, rand pe rand, de tarile unde atat Gaddafi, cat si membri ai familiei sale au depozite, conturi sau proprietati.

Marti, ministrul german al Eco­nomiei a anuntat inghetarea conturilor in Germania ale unui fiu al liderului libian, reprezentand doua milioane de euro, depusi la o banca privata, transmite AFP.

Un purtator de cuvant al ministerului a refuzat sa dezvaluie identitatea fiului si institutia bancara unde au fost depusi banii.

Ministerul Economiei a luat aceasta „decizie temporara vizand un caz particular" impreuna cu Mi­nisterul Afacerilor Externe, cel al Finantelor si Bundesbank, Banca Centrala Germana, si ca reactie la „evolutiile din Libia". Conturile cla­nului Gaddafi in Germania sunt limitate. Ele sunt mult mai importante in Austria, tara cu care Libia intretine relatii mai stranse.

De altfel, Banca Centrala austriaca a anuntat, de asemenea, inghetarea acestor fonduri. Lista persoanelor vizate va fi transmisa bancilor austriece. Averile libiene in Austria se ridica la 1,2 miliarde de euro, precizeaza OeNB, dar ramane sa fie determinat daca aceste sume sunt detinute de persoane vizate de sanctiuni sau nu.

Valoarea totala a bunurilor libiene in Austria nu este cunoscuta. Trebuie luate in considerare si bunurile imobiliare, in special vila de lux pe care o detine la Viena unul dintre fiii lui Gaddafi, Seif al-Islam.

Austria a construit relatii privilegiate cu Libia, in special in perioada cancelarului social-democrat Bruno Kreisky (1970-1983), care l-a pri­mit pe colonelul Gaddafi la Viena in 1982, in timp ce era vizat de interdictii impuse de comunitatea internationala. Aceasta apropiere a permis dezvoltarea unor relatii economice privilegiate, care nu au fost suspendate cand Libia a generat teroare in Europa cu mai multe atentate, in anii '80.

Tot articolul, in Jurnalul National