Sa gazduiesti pe teritoriul tarii tale un gazoduct de mare capacitate ofera numeroase avantaje. In primul rand este vorba de castigul realizat din tariful de tranzit (fixat pe baza bilaterala) si care, in functie de traseu si volumul de transport al conductei, se poate cifra de la cateva zeci la cateva sute de milioane de dolari pe an.
In al doilea rand, ca tara de tranzit, mai ales principala, statul respectiv poate interveni in jocurile energetice, isi poate impune punctul de vedere. Iar daca pe langa teava mai exista si un rezervor subteran de gaze naturale, greutatea tarii creste exponential, odata cu posibilitatea de a se amesteca inclusiv in stabilirea preturilor la carburant. Prin urmare, nu este deloc surprinzator faptul ca, aderand la diferite proiecte, numeroase state incearca sa-si rezolve o serie de alte probleme.
De ce se opune Turcia ca South Stream sa treaca prin apele ei teritoriale, desi initial nu a avut nimic impotriva? Pentru a obtine gaze rusesti la un pret mai mic. In acelasi timp, potrivit unor surse apropiate South Stream AG, „italienii blocheaza toate deciziile Moscovei, ceea ce a determinat Gazprom sa doreasca o reducere a participatiei ENI prin atragerea unor parteneri mai loiali".
In acest context, au aparut grupul francez EDF si compania germana Wintershall, carora li s-a promis o cota de minimum 10%. Dincolo de aceste aspecte, se ridica marea intrebare a finantarii.
Potrivit analistului Mihail Krutihin, „South Stream nu numai ca nu are aprobare pentru amplasarea conductei pe fundul Marii Negre, dar duce lipsa inclusiv de bani. Criza financiara a lasat o amprenta puternica si nu se stie de unde vor face tarile participante rost de fondurile necesare.
Tinand cont de refuzul UE de a acorda South Stream statutul de gazoduct transeuropean, este greu de crezut intr-un ajutor financiar din partea Bruxellesului".
Obstacol greu de trecut
In ceea ce priveste Nabucco, marea problema a acestui proiect lansat in 2004, si care miza la inceput pe gazul iranian, o constituie sursele de aprovizionare. Azerbaidjan este dispus sa-si vanda gazul celui care ofera cel mai ridicat pret.
Daca la inceputul anului actionarii Nabucco sperau sa achizitioneze 10-15 mld. mc de gaze, acum se vorbeste despre o cantitate mai mica, mai ales dupa ce Rusia a decis sa cumpere tot gazul azer aflat fara contract, iar Turcia a decis sa importe 2 mld. mc de gaze azere. „Inca un pic si Nabucco va ramane fara materie prima", a comentat analistul turc Sinan Ogan.
Tot articolul, in Financiarul
CE a renuntat la sanctionarea Frantei in cazul expulzarii tiganilor... Vanzarile iPad lovesc actiunile Apple...
