Live acumGazda perfecta (r)
Prime Time 20:00Sacrificiul

VASILI ZAIȚEV : ”Pe primul neamț l-am ștrangulat. Mirosea. Făcuse pe el! Apoi am ras alți 224”. Locul cu 160.000 de victime românești

Pe 2 februarie 1943 se încheia, prin capitularea trupelor nemțești, Bătălia de la Stalingrad, cea mai mare și mai sângeroasă confruntare armată din istorie. Locul unde piereau, erau răniți sau dați dispăruți, 158.854 de ostași români. Și unde Vasili Zaițev, lunetistul sovietic, a ucis, în 40 de zile, 225 de soldați

Pe 2 februarie 1943 se încheia, prin capitularea trupelor nemțești, Bătălia de la Stalingrad, cea mai mare și mai sângeroasă confruntare armată din istorie. Locul unde piereau, erau răniți sau dați dispăruți, 158.854 de ostași români. Și unde Vasili Zaițev, lunetistul sovietic, a ucis, în 40 de zile, 225 de soldați

Despre Bătălia de la Stalingrad se vorbește ca despre cea mai sângeroasă confruntare a umanității, cu peste 2.000.000 de victime. Din 21 august 1942 și până pe 2 februarie 1943, rușii au ținut piept nemților, românilor, ungurilor și italienilor. Locul unde 158.854 de soldați de-ai noștri au pierit, au fost răniți ori dați dispăruți. Locul în care s-a născut legenda lui VASILI ZAIȚEV, unul dintre cei mai mari lunetiști din istoria omenirii.

Văzuse lumina zilie în timpul Primului Război Mondial, în Rusia Țaristă. Crescut în Urali. Abia stătea în picioare când de apucase de vânătoare: cerbi și lupi. Tatăl său îi zbiera în ureche: ”Vasili, nu irosi muniția. Trage fiecare glonț pentru a ucide!”. Ceva ce i se va întipări în minte. La 12 ani, ochea, deja, patrupedele de la 500 de metri. Căpătase abilitatea de a sta și două ore nemișcat în zăpadă. Dacă nu trebuia, nici nu respira. Apoi, bang!, și lupul cădea.

Știi povestea celei mai faimoase CASE din STALINGRAD?

A omorât cu mâinile goale

Din Vladivostok, acolo unde s-a înrolat în armată, a cerut să plece, voluntar, pe front. Germania nazistă invadase Mama Rusie. În toamna lui 1942 a ajuns la Stalingrad. Urgia începuse, aici, din 21 august. Venea iarna. Anotimpul pe care-l iubea. S-a apucat să omoare dușmani pe 10 noiembrie. ”Primul friț belit a fost unul mai mare decât mine”, scria în autobiografia sa. ”Ne pierdusem arma, ne pierduse baionetele, l-am strâns de gât. Am văzut că nu mai mișcă, am simțit un miros ciudat. Înainte să moară, făcuse pe el”. Război în stare pură.

A început să facă minuni. ”Nu trăgeam în orice soldat. Într-o zi, am văzut niște amărâți care se spălau. I-am lăsat în pace. Colegii se mirau. Le-am spus să nu irosim gloanțele pe plevușcă. Peștii cei mari aveau să vină! Și au venit, a doua zi! Un colonel și un lunetist, cu doi ofițeri alături. Ne-am pus pe poziții. Am tras. Patru suflete și-au dat, atunci, sfârșitul! Două aveau Crucea de Fier la gât. Pradă mare, adevărată!” Un superior îl vede cum ține piept cu o armă de serie unui cuib de mitraliere. Dă ordin ca ZAIȚEV să primească ceva ”adevărat”:

Așa leagă prietenie cu o ”sculă” Mosin-Nagant, dotată cu lunetă.

Trage numai de la distanță mare, 550 m. Poate să stea, nemișcat, trei ore. Apoi să execute. Afară sunt sub 10 grade, dar el nu se clintește. E îmbrăcat în alb - combinezonul de camuflaj - trage gluga peste cap și așteaptă. ”Ucideam, apoi schimbam poziția, pentru a nu fi reperat. Luneta mă ajuta. Vedeam dacaă sunt bărbieriți, dacă tușesc și, când dădeau să-și așeze casca pe cap, apăsam! Habar nu aveau că mai au de trăit câteva frânturi de secunde”, scria ZAIȚEV.

225 de soldați și oficiali ai Wehrmacht-ului au pierit de mâna lui, inclusiv 11 lunetiști. Din 10 noiembrie până pe 17 decembrie. 40 de zile...

În ianuarie 1943, bucăți de șrapnel l-au lovit în ochi. Aproape că a orbit. Profesorul Vladimir Filatov a primit ordin să ”repare” cea mai bună privire din URSS. A făcut-o! S-a întors pe front, a ajuns până la Nistru.

S-a stins la 76 de ani, după ce lucrase ca director la o fabrică de covoare. A plecat în 1991, cu doar 10 zile înainte ca Uniunea Sovietică, pe care o iubise nespus și pentru care luptase din greu, dispărea, dizolvându-se.