Urmărește A1 pe DiscoverOrașul peruvian Cusco, ce are peste 420.000 de locuitori şi peste trei milioane de vizitatori pe an, a înregistrat doar 900 din total de 160.000 de cazuri de COVID-19 din Peru.
Aici, în orașul din care se pleacă spre Machu Pichu, noul coronavirus este de peste 80 de ori mai puțin contagios decât în alte zone ale acestei ţări.
Locul ar fi trebuit, după așteptările epidemiologilor, să devină focar de COVID-19, după ce primii turişti care au călcat aici, din Mexic, China şi Marea Britanie au devenit victime ale COVID-19.
Fenomenul este deocamdată inexplicabil pentru specialişti, care au observat, însă, o similitudine între Cusco şi alte localităţi din Anzi ori din Tibet. Toate se află la o altitudine de peste 3.000 de metri!
Ce i-ar putea pune capac noului coronavirus (COVID-19)
Cercetători din Australia, Bolivia, Canada şi Elveţia au studiat datele epidemiologice din Bolivia, Ecuador şi Tibet, descoperind că populaţiile care trăiesc la peste 3.000 metri au înregistrat mult mai puţine infecţii decât altele.
De exemplu, media din Tibet este „drastic mai mică”, spun experţii decât media naţională din China, în timp ce media înregistrată în Anzii bolivieni este de trei ori mai mică decât în restul ţării. Media din Anzii Ecuadorului este de patru ori mai mică decât în celelalte părţi ale ţării. De menţionat şi că Ecuador este una dintre cele mai afectată ţări din America Latină, oraşul port Guayaquil fiind devastat de COVID-19.
Cifrele i-au intrigat şi pe specialişti, care nu se pun încă de acord. Dacă Peter Chin-Hong, de la Universitatea California din San Francisco, susţine că „virusul nu ţine cont de altitudine”, alţi specialişti notează că cifrele sunt evidente şi că într-adevăr altitudinea ar putea fi letală pentru virus.
Clayton Cowl, pneumolog la Mayo Clinic şi fost preşedinte al American College of Chest Physicians, susţine că există trei populaţii în lume care prezintă adaptări genetice la altitudine: cei din Himalaya, etiopienii şi populaţiile care trăiesc la altitudine în Anzi.
Cowl explică faptul că aceste populaţii ar putea fi ferite de infecţie tocmai din cauza acestor adaptări genetice care presupun o combinaţie de abilităţi de a trăi în condiţii de hipoxie (nivel scăzut de oxigen în sânge).
Tot Cowl spune că aerul mai rarefiat şi nivelul mai ridicat al radiaţiilor UV ar putea reprezenta condiţii ostile pentru supravieţuirea virusului, care şi-ar pierde din abilitatea de a sta în aer.
